Alandala » eu despre mine

Preludiul apocalipsei

Duţu Mihai — Fri, 27 May 2011 17:21:20 +0000

În urmă cu câteva ore era să mierlesc. De cel puţin 2 ori, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e un nou record. Dar să încep cu începutul. După o lungă zi de kkt mi-am luat bocceluţa (a se citi genţile: una cu laptop-ul şi alta cu câteva sute de contracte şi alte hârtii purtătoare de semnături şi condiţii), m-am urcat în batmobilul proprietate personală şi am purces spre casă. Prima greşeală căci prins într-o convorbire telefonică am reuşit să nu intru pe autostradă intrând cumva în oraş. Doar că fix pe sensul meu de mers (...)
Citeşte în continuare Preludiul apocalipsei (402 words)

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, eu despre mine, Italia, povestiri

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cum devii tigan in Macaronia

Duţu Mihai — Sat, 19 Mar 2011 13:10:15 +0000

Rrumân fiind am avut ocazia să văd cum privesc fraţii noştri tuciurii relaţia om-acte de identitate. Noi, albii, încă de la naştere ne călcăm pe capete (întâi cei care au avut un moment de slăbiciune şi ne-au zămislit) pt o bucată de hârtie care să ateste diverse stadii ale evoluţiei noastre. Aşa se face că avem: certificat de naştere, buletin, permis de conducere, certificat de căsătorie, acte de proprietate, etc. . Ăştia mai tuciurii n-au astfel de preocupări. Şi uneori bine fac. Zic asta pt că oriunde te-ai mişca pe planeta asta, birocraţia e sursa atacurilor cerebrale. Aşa cum am mai zis m-am mutat. Dar n-am schimbat nici insula, nici ţara, nici măcar provincia/judeţul. M-am urnit vreo 6 kilometri mai la vale într-un sat mai mare. Evident, rasa noastră m-a învăţat şi obişnuit că e musai să mai consum nişte maculatură declarându-mi noul bârlog. Aşa că m-am dus la primaria noului sat de reşedinţă. După ce le-am dus o sacoşă cu documente mi s-a comunicat cu zâmbetul pe buze (şi asta ar fi o diferenţă dintre birocraţia rrumânească şi cea italiană) că practica/dosarul meu a intrat pe rol şi în maxim 90 de zile voi fi noul lor consătean, aşa cum prevede legea. Văzând duduia că termenul de 90 de zile a fost însoţit de dorinţa mea de a chestiona de ce durează atât de mult, mi-a zis că ăsta e termenul maxim, dar că situaţia se va rezolva mult mai rapid. Nelămurirea mea era întemeiată pt că unde între astea 90 de zile îmi expira cartea de identitate macaronară şi fără buletin devii brusc tuciuriu sau fiul ploii. Oricum, am primit asigurări că se rezolvă şi nu voi sta nicio secundă fără carte de identitate. Trec zile, trec nopţi, precum în basme şi astfel se face că la fix 70 de zile de la depunearea cererii de înregistrare în registrele satului m-am trezit că în alte fix 7 zile cartea mea de identitate (plus cele ale restului clanului Duţu) expiră. Mă înarmez cu răbdarea necesară pierderii unei zile şi vâr capul în găoacea ghişeului duduii de la primărie. Îi explic situaţia, îi zic elegant că: „să moară foştii mei vecini, fă, eu rămân fără identitate până faceţi voi un dosar” şi duduia îmi explică cu acelaşi zâmbet că încă nu s-a rezolvat nimic şi că aşa cum mi-a zis la început practica înregistrării durează 90 de zile. Aşa, şi acum? Întrebarea mea a încuiat cam tot stafful acelui ghişeu. Mă simţeam ca un alb în faţa unui trib de indieni în timp ce mă chinuiam să le explic că am o problemă şi implicit nevoie de ei. Răspunsul a fost că le pare rău de situaţie dar nu e nimic de făcut. Trebuie să aştept. Rrumân fiind, am avut instinctul de a da o mică atenţie dar mi-am adus aminte că în Peninsulă nu se practică şpaga (asta e o altă deosebire între birocraţia rrumânească şi cea italiană). Şi uite aşa de luni suntem ţigani. Adică fără buletin. Noroc că ne tragem din James Bond şi mai avem un set de documente emise de ţara care ne-a găzduit până nu demult, România. Dar situaţia se anunţă naşpa căci de buletin ai nevoie peste tot. La muncă, la un eventual şi nedorit control de rutină al poliţiei, etc. . Dar na, vreo 20 de zile mă voi simţi precum Bercea Mondial. Dacă aş fi fost pe cale să devin tată în această perioadă i-aş fi pus copilului numele de Buletin sau Birocraţia pt a cinsti cum se cuvine situaţia.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, eu despre mine, Italia

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Frec drichea

Duţu Mihai — Fri, 28 Jan 2011 19:18:29 +0000

Dintr-o totală şi nedorită lipsă de ocupaţie m-am pus pe schimbat tema blogului. Cu sau fără voia voastră (a celor 3 rătăciţi care-mi citiţi blogul), în linii mari cam aşa va arăta blogul pt, sper eu, o lungă perioadă de timp. O să mai apară şi probabil o să dispară unele chestii dar cred că e de înţeles. Abia testez tema acum şi am zis să o fac public, fără a mă ascunde prin diverse plug-in-uri. Să vadă lumea că muncesc, bă!

Updates:

* Fontul by default al acestei teme este de 10. Prea mic, dar nu mai stau să mă modific toate postările acum. Dacă pe parcurs reuşesc să-mi vâr nasul în setări să schimb arhiva din 2-3 comenzi bine, dacă nu arhiva blogului rămâne cu fontul mic şi celelalte postări vor fi scrise cu font mai mare. Adică de 14, cum e şi postarea asta.

* Paginilie: Contact, Despre mine, Regulile blogului and the rest le găsiţi în dreapta, nu sus cum era la tema veche. În rest toate acareturile sunt la locul lor.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | 4 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, eu despre mine, relax, tehnologie

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Arfe de blogger

Duţu Mihai — Tue, 25 Jan 2011 12:23:39 +0000

După ce am descoperit cât de plăcut e să faci curăţenie prin lista de mess sau feisbuci, am ajuns la concluzia că şi pe blogul ăsta (lăsat de izbelişte în ultima vreme) tre’ să fac puţin curat. Mă voi axa pe lista din blogroll. Deja am şters numele mari şi consacrate căci am ajuns la concluzia că nu mă coafează cu nimic să dau câteva zeci de click-uri către ele şi în schimb să primesc nimic. Same shit şi cu ceilalţi. Am tot acceptat link-exchange-uri dar observ că în cele mai multe cazuri ori primesc 2 vizite în schimbul a câtorva zeci de la mine ori doar eu ofer vizite primind nimic. Aşa că voi analiza graficele şi cine consider eu că profită de blogul ăsta (aşa mic şi sărac cum e) o să dispară. Foarte probabil să rămân cu maxim 5 bloguri, dar e mai sănătos aşa şi în plus m-am învăţat minte să nu mai accept fel şi fel de schimburi de link-uri.

P.S.: Am făcut această inutilă precizare pt că deja pe feisbuci au apărut vreo 3 coafeze care mă certau că de ce le-am scos din listă fără avertisment. Deci, se pune că am anunţat acu’ ?

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Nimic important

Duţu Mihai — Sun, 02 Jan 2011 18:43:37 +0000

Hai salut! Nu ne-am văzut din 2010. M-am tot gândit (vreo 5 secunde) despre ce să scriu şi până la urmă am zis să scriu despre … nimic. Aşa ca de început de an. Până-şi revin cei 3 cititori ai acestui blog din atentatul culinaro-alcoolic dat în cinstea lui Jesus mă gândesc să schimb tema blogului, căutând ceva asemănător cu ceea ce am acum dar care să-mi ofere şi posibilitatea de a avea o versiune mobilă. Căci asta din prezent nu prea oferă aşa ceva. În caz că te-ai rătăcit p-aici şi ai vreo urmă de intenţie şi idee despre o astfel de temă nu te sfii să laşi un comentariu. Ne auzim curând.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, eu despre mine, gânduri

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Ca de sfarsit de an

Duţu Mihai — Mon, 27 Dec 2010 09:12:25 +0000

Ader lejer la trendul din blogosferă şi-mi expun gândurile de sfârşit de an. Anul 2010 a fost, cu mici excepţii, un an cam de kkt pt mine. Dar noul an promite. Promite ca la finele anului 2011 să nu mai scriu că a fost un an de kkt. Mă bucur totuşi că celor apropiaţi le-a mers bine. Măcar nu i-am tras în jos (prea tare) dacă de ajutat n-a fost cazul. Strict legat de sărăcia asta de blog pot spune că mi-a adus nişte colaborări, concretizate momentan în strângeri de mână, încurajări şi promisiuni. Dar cică primii 7 ani sunt mai grei. După aia te înveţi. Eu, în blogging fac vreo 4, deci încă sunt în grafic. A, mi-a mai adus şi multe bătăi de cap. Traduse prin nişte ameninţări (care sunt deja atât de banale şi obişnuite), un atac informatic masiv care mi-a pus pe chituci blogul pt aproape 24 de ore şi cu o tentativă ridicolă, patetică şi de un absurd rădian de a mă duce în faţa justiţiei. Concret, ce-mi propun pt 2011:

- Eradicarea foametei mondiale

- Salvarea planetei

- Salvarea unor specii de animale şi plante aflate în prag de dispariţie

- Lupta împotriva terorismului

Serios acum. Îmi doresc să-mi meargă mai bine decât în ultimii 28 de ani, să nu mai socializez cu atâţia idioţi, să duc până la capăt toate proiectele în care mă lansez, să învăţ să zic nu, să mă gândesc de 99999999999 de ori înainte de a lua o decizie şi aia să fie cea bună, să am vecini civilizaţi. Şi cel mai important să plec din Macaronia, cu precizarea că intenţionez să menţin cel puţin la fel de mare distanţa faţă de nemaipomenita şi minunata mea ţară, Rrrrrromânia. Bine, Macaronia şi eventuala prelungire a şederii mele în ea nu e atât de înspăimântătoare cum se poate crede. Doar că la sfârşit de an sunt sub influenţa lui Marte şi a luminii violet şi sunt tentat să ghicesc în zaţul de cafea şi în ghioc. Şi astea zic că tre’ să schimb locul pt a fugi de atâta ghinion. În rest vă doresc cele mai (ne)sincere, patetice şi ipocrite mesaje de bine, de sfârşit de an. În continuare îmi menţin decizia de a nu trimite astfel de mesaje şi prin sms. Caz în care sper să nu suferiţi prea tare la cumpăna dintre ani. Hai la mulţi ani şi să ne auzim cu bine!

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 3 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, despre, eu despre mine, gânduri, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

M-am nascut cu stea in frunte (?)

Duţu Mihai — Tue, 21 Dec 2010 12:12:11 +0000

Analizându-mi ultimii 28 de ani de viaţă am descoperit că ghinionul e starea mea naturală. Dacă intru într-un proiect sau lansez unul sigur se va amâna sau va muri nedezvoltat şi în general în mai toate domeniile ghinionul mă urmăreşte. Dar să vă povestesc doar cele întâmplate în ultimele 24 de ore. Încurajat fiind de Boc am zis să-mi iau şi eu un tablet PC. Deh, ca tot rrumânul, după cum zise Boc. Am scotocit netul, am găsit un model care mi-a plăcut şi am zis să-l iau. Asta se întâmpla cu câteva zile înainte. Când l-am găsit, din varii motive, am zis să mai aştept. Când am decis să-l iau, adică azi, nu mai era disponibil. Dar nu era mare bai căci mai era un magazin on-line care vindea acelaşi produs (da, se găseşte doar on-line în mirifica Macaronie). Mă reped la ăia pe site, mă înregistrez (completez triliarde de căsuţe cu informaţii extrem de utile gen: număr de pantof, temperatura de afară, de câte ori latră câinele, etc.) şi purced la achiziţie, că cică era disponibil. Când să dau ok îmi apare minunăţia de ecran cu mare eroare: produsul nu mai este disponibil. Îi urez patronului toate cele bune doamnei mă-sa şi dau iar un search la alt magazin. Găsesc produsul, iar altă înregistrare, aleg, achit şi cică gata, ajunge pe 23. Adică nu mâine ci poimâine. Asta în condiţii normale căci la proverbialul meu noroc mă aştept ca nenea şoferul care îmi va aduce pachetul acasă fie să facă accident, fie să îl piardă. Mă aştept la orice. E, şi după ce mi-am penetrat juma de dimineaţă cu treaba asta, încă fiind liber, zic să dau o fugă până la poştă să achit ceva. Intru şi în toată clădirea erau fix 2 persoane care aşteptau cuminţi la ghişeul unde aveam şi eu treabă. Îmi zic în gând „Iote ce bulan pe mine. Scap în maxim 5 minute”. Dar cum ghinionul se ţine scai de mine am aşteptat fix 43 de minute şi 25 de secunde (cronometat pe ceas după ce am aşteptat 5 minute şi nu se întâmpla nimic) până ce Gigel care era pe jumate intrat în găoacea de la ghişeu să plece. Habar n-am ce dracu a avut de făcut acolo dar am avut impresia că voi ajunge la ghişeu fix la timp să-mi ridic pensia. Nici nu puteam să plec la altă poştă căci venea tare din urmă pauza de prânz şi ca urmare ora închiderii. Deci cam într-o oră aşa am reuşit să evadez din minunata poştă italiană blestemând că de data asta nu a fost posibil să achit din faţa PC-ului aşa cum o fac de obicei. Şi asta e abia prima jumătate a unei zile oarecare. Naiba ştie ce se va întâmpla în cealaltă jumătate. Uneori, din ce în ce mai des în ultima vreme, am impresia că Dumnezeu joacă Candid camera cu mine. A, era să uit, un lnb de la antena satelit a decis să moară şi pe cale de consecinţe ar trebui să mă caţăr pe casa pe care o voi părăsi foarte curând pt a-l schimba.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 8 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, despre, eu despre mine, gânduri, Italia, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

De ce scriu rar

Duţu Mihai — Tue, 14 Dec 2010 23:01:57 +0000

În cazul în care nu vă interesează vă spun că scriu rar pe blog în ultima vreme pt că sunt prins în mai multe treburi care m-au cam dat peste cap. Cea mai importantă e că mă mut. La propriu. Cu casa, nu cu blogul. Motivul îl reprezintă vecinii cărora le doresc o moarte lentă şi în chinuri. Când mă voi mai linişti o să scriu (poate) despre asta şi despre toată harneala cu mutatul. Căci sunt sigur că dacă citiţi din altă ţară decât Italia nu prea ştiţi cum stau treburile pe aici.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Everybody lies

Duţu Mihai — Fri, 29 Oct 2010 12:38:28 +0000

Ieri am avut o zi de tot rahatul. Sau dacă ar fi să fac un top aş clasa-o în primele 5. Spre finele zilei, când credeam că ghinionul s-a dus dracului şi pe capul altuia am constatat că ce fusese naşpa ziua era un mizilic pe lângă ce urma. Pe scurt, un rahat de stâlp şi-a părăsit locul bine delimitat şi s-a îndreptat calm şi încet spre maşina mea. Sau oarecum invers, dar cine mai ţine cont de aceste detalii? Evident, de data asta maşina a cedat în faţa stâlpului. Prin KO. Tehnic, prin scrijelire. Spre bucuria câtorva oameni şi nefericirea mai multora anunţ că sunt bine. Victime în afară de maşină nu sunt. Bine, nici maşina nu e scoasă din uz. Doar că nu mai are forma iniţială. Ceea ce nu e stresant dacă nu o observi, asta însemând să o ţin închisă în garaj (pe care nu-l deţin în Italia). Bun, şi azi m-am pregătit şi m-am dus cu ea la doctorul de table. Să-mi facă o notă de plată preliminară, ceea ce în rotaliană ar suna „să-mi facă un preventivo”. Acum, în scurta mea existenţă am remarcat că atunci când eşti minţit nu eşti privit în ochi. Niciodată. Excepţie fac cei ce au în DNA ceea ce eu numesc jigodism. Plus că am mai remarcat că (toată) lumea minte şi are tendinţa de a-ţi ciuguli din resurse mai mult decât îi este permis. Cum în cazul de faţă am de a face cu oamenii care-şi pun în practică mâinile şi propria experienţă tarifele variază întocmai ca şi la prostituate. Jur că varietate de preţuri şi discrepanţă mai mare între ele nu poţi întâlni decât în cazul mecanicilor şi al curvelor. Întâmplător sau nu, mecanicii tind să ceară mai mult decât ar cere o duduie pt „tot tacâmul”. Dacă aş fi avut plăceri dosnice aş fi întrebat mecanicii care-mi aruncau astăzi cifre dacă e vorba de „una scurtă sau tot tacâmul”. Aşa cum am mai zis, nici unul nu m-a privit în ochi când dădea verdictul cu aerul lui de profesionist. Profesionalism pe care nu-l pun la îndoială. Eu mă bazez pe preţul mic care-mi este cerut şi pe curajul şi siguranţa cu care-mi este acesta transmis. Drept pt care am făcut ceea ce fac de obicei când vine vorba de mecanici. Am vizitat 6 service-uri. Am obţinut o varietate de preţuri şi apoi m-am dus la cei 2 amici din zonă care lucrează în domeniu şi la al căror ajutor nu mă gândesc să renunţ. Evident că mi-au propus un preţ net inferior celorlalţi colegi din breaslă. Unde vreau să ajung? În Italia e bine să aveţi un mecanic de încredere. Ţineţi-l aproape. E la fel de util precum un medic. Când e cazul să apelaţi la serviciile lui (cu cât mai rar cu atât mai bine) duceţi-vă în prealabil şi vizitaţi şi alte service-uri. Ăia vă vor arunca nişte preţuri demne de filme horror şi cu ele în mână vă duceţi la amic. În 80% din cazuri, dacă aveţi o relaţie bună cu el, vă va uimi cu preţul final şi zic eu corect. Sau cel mai bun ar fi: dacă sunteţi cu maşina, nu vă îndreptaţi spre un obiect fix gândind că-şi va schimba poziţia pt a vă face loc.
P.S.: În cazul în care v-a pocnit un zâmbet dement şi/sau aveţi orgasm văzând poza, vă anunţ că nu sunt nici eu, nici maşina mea în acea fotografie. Dar dacă aţi sperat să fie maşina mea vă doresc sincer ceea ce-mi doriţi mie şi în general vă doresc fir întins spre alte bloguri.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, eu despre mine, Italia, personal, pont, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Blog in vacanta

Duţu Mihai — Mon, 02 Aug 2010 08:09:04 +0000

Nu e vorba de mine, eu fiind într-o vacanţă continuă şi forţată de împrejurări de mai mult timp. E vorba de blogul meu care e trendinez, după cum au observat şi cei 2 cititori fideli ai acestuia. Cică e culeanu să bagi pe blog o postare despre cum intri în vacanţă de ca şi cum n-ai avea net pe unde te perinzi (sau ar interesa pe cineva unde îti expui leşul la soare sau pe unde îţi plimbi băsăul). Până şi în România e internet mai peste tot, dar te pui cu cin’te-ncurci? Aşa că e oficial, blogul meu intră în vacanţă. Până pe 15 sau 25 august. Da’ în caz că se întâmplă ceva notabil, gen: m-am împiedicat de vreo cărămidă de bani, m-am însurat, am câştigat la loto, mi-au murit vecinii (ceea ce nu-mi doresc neapărat deşi nu i-aş plânge prea mult), etc., va reveni. Acestea fiind spuse vă doresc tradiţionalul şi ipocritul îndemn: Vacanţă plăcută!

P.S.: poză ciordită de aici.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 12 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, eu despre mine, gânduri, mi-au spus mai multi prieteni, monden, pont, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh