Alandala » crize

Azi am cautat criza

Duţu Mihai — Fri, 16 Jul 2010 18:27:38 +0000

şi n-am găsit-o. Din motive ce ţin de puterea ălora de stau mai sus pe scara ierarhică în firma care mă plăteşte, azi am fost să caut criza într-un mare magazin de electronice. Cum eu ies rar de tot, spre niciodată, la cumpărături (am mai zis de ce pe blog) n-aveam o idee reală (decât cifre, statistici, previziuni şi alte kkt-uri de genul ăsta care îţi iau mai mult timp să le pui în PowerPoint decât să le explici) despre comportamentul şi tendinţele ‘talianului cheltuitor. Bă, n-am găsit criza, dar o mai caut şi mâine (deja situaţia îmi pute a batalion disciplinar, dar ăsta e norocul meu de când mă ştiu). Ce am găsit azi? Din circa 500 de clienţi (cam 90% din cei ce intrau ieşeau cu un produs. plătit. hoţii au avut pauză sau sunt în vacanţă) aproximativ 80 au cumpărat iPAD–uri. Preţul de pornire la acest gadget minunat pe care l-aş folosi doar dacă cel care mi-l cadoriseşte mă şi obligă să o fac, pleacă de la 499 € şi urcă până la 700 €. Ştiţi câti au luat versiunea de bază? 3. Atât. Dar şi ăia cred că-l făceau cadou bonelor sau ceva de genul ăsta după sictirul cu care-l aruncau în coş. A, şi n-a fost zi de lansare a acestui produs şi nici nu se dădea la pachet cu altceva. Deci, unde dracu’ e criza asta de care toată lumea fuge şi se teme?

P.S.: Da, au fost şi rrumâni. Un tătic cu fetiţa lui cu care după ce ne-am rupt limba în italiană am descoperit că vorbim şi limba lui Băsescu. Plus o gaşcă de indivizi ceva mai suspecţi, dar nu zic mai mult că iar îmi sar patrioţii în spinare. Nici unul n-a cumpărat nimic.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 8 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: crize, despre, gânduri, Italia, pont, tehnologie

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cum iti dai seama ca se impute treaba

Duţu Mihai — Sat, 10 Jul 2010 18:00:14 +0000

Când căutând un job dai doar de MLM–işti. Ştiţi voi, afacerile alea de mare succes: Oriflame, Amway şi alte lăbăreli. Mai grav e că au apărut şi în versiune on-line. Te năpădesc peste tot: FaceBook, Twitter and shit. Ei bine, astea se întâmplă în 2010 în Italia. Situaţia se aseamănă cu cea din România anilor ’90.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, Italia, pont, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Ciocu’ mic si joc de glezne

Duţu Mihai — Sat, 03 Jul 2010 20:41:49 +0000

În faţa ultimelor evenimente rrumânii au ajuns la capătul răbdării şi răbufnesc. Uneori ridicol, dansând dansul pinguinului, alteori violent – verbal şi nu numai, aşa cum se întâmplă la ultimele vizite ale lui Boc şi Băsescu. Cum reacţionează aleşii neamului? Cu mult tupeu ne invită să … ne ducem dracului. Bine, nu chiar atât de tranşant, dar mesajul e acelaşi. Exemple? Cu duiumul. Cele mai recente:

*M(S)inistrul de finanţe, Vlădescu, a spus că dacă nu ne convine că a mărit TVA-ul putem să părăsim ţara. Să ne ducem unde TVA-ul e mai mic. Bine, ne va fi cam greu de ales, căci la vest de România, un TVA atât de mare nu există. Plus că ai dracu’ occidentali au şi autostrăzi, salarii mai mari, etc. Fie şi asistat social şi tot merită o astfel de despărţire.

*Preşedintele ţării, Băsescu, le transmite sinistraţilor să se lase de ţăţisme şi să pună mâna la treabă şi le-a răspuns ironic celor care-l întrebau unde sunt banii spunându-le că poate mai are mărunţiş prin buzunare.

*Senatorul diasporei, Viorel Riceard Badea, anunţă că protestele rrumânilor din Italia care semnează petiţii prin care amendează creşterea nejustificată a taxelor consulare şi-i cer demisia sunt ridicole. El ne mai spune că dacă decidem să renunţăm la cetăţenia rrumână, pt el nu am fi o pierdere. Normal, rămâne doar cu idioţii care pun botul la harneala lui infectă. Aceeaşi poziţie şi din partea colegului William Brânză.

Care ar fi concluzia? Oamenii sunt cam plini de ei, uşor sictiriţi (deh, s-au găsit şi kkt-urile astea de viituri şi proteste tocmai când şi-au luat şi ei vacanţă) şi nu ezită să ne dea cu flit. Comentaţi? Vă e greu? Vă invit să vă … duceţi dracu’. Ciocu’ mic şi joc de glezne.

P.S.: Între timp au sosit ajutoare pt sinistraţi. O ciocolată la vremea ei face minuni:

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: Băse, crize, despre, diaspora, Italia, Romania, Video

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Neamul păreriştilor

Duţu Mihai — Sun, 23 May 2010 17:38:20 +0000

Rrumânul e cel mai părerist animal de pe planeta Terra. Un habarnist prin definiţie care emite curente de opinie. Acum, în mileniul 3, de când bem apa din perete şi ne facem nevoile în camere special amenajate, avem la îndemână şi mijloace de comunicare avansate. Aşa se face că pe net apar la 5 minute mişcări şi grupări de eliberare. Se semnează petiţii şi se transmit mesaje. Dacă încerci să le explici că gestul lor nu valorează nici măcar cât kilobiţii ocupaţi, îţi pui în cap patrioţii de week-end şi eşti catalogat drept duşmanul poporului. Când e cazul să acţioneze rrumânii îşi aleg drept conducător un marinar, pt a 2-a oară consecutiv. Asta de frica comuniştilor şi a minerilor. Pe ăştia din urmă i-a putu vedea toată suflarea fix în mandatul lui nea’ Băse, în urmă cu câteva zile. Care Băse, by the way, era puţin ministru al turismului când minerii împărţeau bâte intelecutalilor cu ceva ani în urmă şi pe cale de consecinţă ar fi putut să-i blocheze pe traseu. Da’ lumea-i proastă şi uită. Tot din cauza prostiei nu observă că marinarul cu gaşca lui îi fac la buzunare, aşa cum se întâmplă prin docurile unor ţări bananiere cu ieşire la mare. D-aia îmi e efectiv scârbă de atâtea campanii inepte şi gesturi ridicole de a semna fiţuici virtuale şi a le expune glorios pe bloguri, forumuri şi alte reţele de socializare. Plus că, fiind plecat din ţară şi neavând nici o intenţie de a mă întoarce, mă doare fix în cur de cine mai ciordeşte pe meleagurile mele. Asta şi pt că nu sunt ipocrit, aşa cum e 90% din suflarea rotaliană care se dă de cesul morţilor mă-sii de soarta României deşi viitorul lor, trist sau glorios, se va scrie la mii de km distanţă în următorii 10 ani. În încheiere, stimate rrumân, după ce vei mai semna a mia adeziune la a mia grupare virtuală de eliberare a ţării şi a mia petiţie on-line, întreab-o pe mă-ta mare dacă gestul tău i-a ferit pensia de reducerea lu’ Boc. Sau întreabă-ţi medicul de familie dacă se simte protejat de gestul tău.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 2 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, Băse, crize, despre, diaspora, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Fidbec iz fifti

Duţu Mihai — Wed, 03 Feb 2010 13:33:53 +0000

Feedback is 50. Aşa suna un spot publicitar pt Money Channel. Aşa şi? Unde bat? Păi, de când presa scrisă şi-a anunţat cu mar tam-tam priveghiul, s-a apucat de lansat dude despre noua eră. Cică presa se mută în on-line. Pe lângă economiile evidente, presa se bazează pe un feedback rapid. Adică se publică articolul şi apar cititorii care comentează. Cică acest feedback este important pt ei, pt jurnalişti. Să muriţi voi că aşa e. E important până apar comentariile care contrazic emanaţiile jurnaliştilor. Bine, pe lângă comentariile argumentate apar şi trepanaţii care indiferent de subiect, critică. Ba că nu ştiu ce faţă are jurnalistul, ba că e combinat cu nu ştiu cine. În fine, aţi prins ideea. Dar aceşti trepanaţi reprezintă maxim 20% din cei ce comentează. Ce-au făcut jurnaliştii în situaţia asta? Au început să pozeze în victime. Dar strident, enervant chiar. Adică şi-au umplut bloagele şi editorialele de lamentări la adresa calităţii comentariilor. Pt ei, ăia de comentează nu sunt altceva decâţ cretineţi, oameni lipsiţi de ocupaţie. Pt că săracii nu prea pricep ce-i ăla feedback. Pt ei feedback is 50, întocmai ca duduia care cere, în engleza lu’ Boc, un foc, având grijă să strecoare o informaţie despre tarif. Tocmai d-aia mi s-a cam luat de acest stil de a face presă şi consider că acest nou copil s-a născut mort. Pe cale de consecinţe, citesc dar nu mai las comentarii, ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi. În cazul în care nu vă puteţi abţine, vă sfătuiesc să postaţi doar pictograme zâmbitoare. Veţi fi apreciat.

P.S.: Această postare nu e dedicată guristului. Nici vorbă, el e prea prost pt a fi inclus în vreo categorie.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 1 comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: cocalari, crize, despre, gânduri, jurnalism mioritic

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Nişte explicaţii

Duţu Mihai — Tue, 12 Jan 2010 21:34:04 +0000

În plină isterie provocată de gripa AH1N1 am dat peste o chestie interesantă. Nu sunt fan al teoriei conspiraţiei, dar un nene tocmai ne explică cum funcţionează industria farmaceutică şi parcă mă cam pune pe gânduri.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, despre, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Câteodată e (mai) bine să asculţi

Duţu Mihai — Tue, 10 Nov 2009 17:47:21 +0000

Anul ăsta, prin aprilie, mă alăturam unui grup de rrumâni care au înfiinţat una din multele asociaţii rrumâneşti din Italia. Lansare cu mare tam-tam, poze cu vedete făcute la apelul bocancilor, declaraţii pompoase şi multe, multe planuri. Foarte curând aveam să aflu că nimic din ce s-a discutat nu se va realiza. Desigur, motivele le-am bănuit (şi ele s-au confirmat sau se vor confirma) şi m-am retras rapid. Printre multele proiecte era vorba şi de un ziar. Idee nemaipomenită, doar că din ziarul comunităţii menit în a revoluţiona presa diasporei s-a transformat (sau se va transforma săptămâna viitoare când cică e lansarea) într-un ziar … portocaliu. Ziarul Millenium. Marele miez din dodoaşcă la care scriu (sau mimează) toţi reşapaţii şi profesoraşii frustraţi. Nu, nu e invidie din moment ce am fost, literalmente hărţuit, să mă iscălesc pe acest petic de hârtie. Am avut, în schimb, grijă să fac cunoscut celor interesaţi dedesubturile acestui ziar. Pt că erau câţiva naivi care din motive care-mi scapă îşi doreau (unii încă îşi mai doresc) să scrie la acest mega petic de hârtie. O amică m-a întrebat, i-am spus cum stă treaba dar a avut reţineri în a mă crede şi a mers înainte. Bănuiesc că şi puternic influenţată de părerile “conductorilor de zear” (nu e bă greşeală, aşa au vrut muşchii mei să-i numesc). Amica asta mi-a confirmat săptămâna trecută că am avut dreptate. Doar că stimabilii pseudo-intelectuali, “conductori de zear”, vor publica mizeria cu tot cu articolele ei. Mişto nu? Unde mai pui că nici măcar remunerată nu va fi. Unde mai pui că imaginea de pro-portocalie va fi greu de dărâmat în viitor. Asta n-ar fi totul, dar o altă amică de-a mea, care de ceva vreme se cam ruşinează că mă cunoaşte (motivele imi scapă dar le pot bănui dar având mai mult de 2 neuroni nu le pot înţelege cu adevărat) deşi o cam rod degetele să mă întrebe una alta şi-a dat acordul pt a scrie în acest mega proiect ziaristic — Millenium. Sunt în stare să-mi pariez plămânul tăbăcit de tutun şi o măsea cariată că după cele 2 apariţii (fac iar un pariu că mega ziarul nu va pupa ediţia numărul 3) se va izbi de nesimţirea şi tupeul fără margini a colegei sale care pozează fără jenă în factotumul acestui ziar şi va dori să rupă colaborarea. Ghice ce? Va fi prea târziu şi toată munca ei (inclusiv din domeniul asociaţionistic) se va cam duce pe apa sâmbetei. De ce? Pt că rrumânii nu prea mai pun botul la harneala asta ieftină şi cine se semnează pe petice de hârtie alături de imberbi analfabeţi sfârşeşte fără greş în camera unde regele se duce singur (adică în budă, pt întârziaţi). Care ar fi morala? Prieteni, vreţi faimă şi în acelaşi timp să rămâneţi cu coloană vertebrală? Atunci ascultaţi şi ce spun fraierii cărora le cereţi sfatul (altfel de ce dracu ai cere o părere dacă nu-ţi pasă de ea?) şi dacă tot vă deziceţi de gigei ca mine care vorbeşte extrem de vulgar aveţi grijă să nu deschideţi uşa unor perverşi îmbrăcaţi în haine sfinte. A, vă gândiţi că întâmplător am zis de celebrii ninja cu cruci? Nici vorbă, la zearul minunat scriu şi ei. Asta dacă tot s-au strâns doar crema … cremei acestei comunităţi.

P.S.: Acest articol este forma mea de recunoştinţă pt oameni care au profitat din plin de timpul meu şi de “mâzgăliturile” mele pe care au avut tupeul bovin de a le folosi cum a vrut cucul lor. Sper să aveţi multe … succesuri cu această mega publicaţie.

© Mache for Alandala, 2009. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: cocalari, crize, despre, diaspora, idioti, Italia, PD-L

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Alternativa

Duţu Mihai — Mon, 02 Nov 2009 14:21:11 +0000

M-am uitat ieri seară la Sinteza Zilei de pe Antena 3 şi am înţeles (în sfârşit) ce e şi cu Remus Cernea. Deci, omul nu şi-a dorit neapărat să devină preşedinte. Omul vrea ca electoratul dezamăgit să vadă în el o alternativă. Adică, vrei să votezi în alb sau să anulezi votul pt că … “toţi sunt la fel”? Atunci votează Remus Cernea. E acelaşi lucru, ba mai mult se poate transmite clar un mesaj de nemulţumire. Nici dacă se pune poporul pe votat Cernea nu poate ieşi preşedinte, dar dacă omul trece de primul tur, atunci se transmite clar un mesaj politicienilor. Deci, eu m-am hotărât şi voi vota Remus Cernea. E ca în filmele alea proaste gen “preşedinte pt o zi” sau “un negru la casa albă”.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Alegeri uninominale — (de)efecte

Duţu Mihai — Sun, 25 Oct 2009 16:38:17 +0000

Am mai zis că se face anul de când ne-am ales 2 oameni pt a ne reprezenta în Parlamentul României. Pt uituci. avem un senator — Viorel Badea şi un deputat — William Brânză. Ambii portocalii. Eu când m-am dus la vot am crezut că vor conta ei şi mai puţin partidele din care vin. M-am înşelat, se pare. Ce făcura stimabilii aleşi în cele 12 luni de mandat? Păi şi-au împărţit rrumânii în tabere. Brânză a luat Spania şi Badea a luat Italia. Au înfiinţat PDL Diaspora, condusă de Brânză (deşi ierarhic un deputat este sub un senator, dar la noi merge oricum). Au înfiinţat mai multe filiale de partid, neînregistrate în ţările unde au apărut ca ciupercile după ploaie (deci legalitatea are înţeles diferit pt ei) şi au pus osul la diverse campanii electorale: europarlamentare şi acum prezidenţiale. Rezultate faţă de elctoratul care le-a ştampilat numele? Ioc, da las’ că nu contează. Mai ales că avură grijă să ungă în mare parte o şleahtă de cocalari şi analfabeţi cu funcţii pompoase în filialele blatiste. Pt a întregi tabloul cele 2 tabere se războiesc. Întâi portocalele din Italia fură acasă la portocalele din Spania pt a boicota (deşi n-au prea înţeles acest termen, de unde şi lamentabilul dar previzibilul insucces) constituirea PDL Diaspora. Acum, portocalele din Spania lansează atacuri (de fapt e vorba de nişte acuze la adresa lui Badea venite din partea unor analfabeţi) în încercarea de a boicota formarea PDL Italia. Care PDL Italia este în subordinea PDL Diaspora şi în perfectă neconcordanţă cu legile statului în care funcţionează. Complicat nu? Asta e şi ideea, pt a se crea iluzia pulimii că de fapt se munceşte pt ei. Şi harneala ţine în mare măsură. Doar că declaraţiile portocaliilor italieni se vor întoarce împotriva lor precum un scuipat în vânt. Spre ex. e un Gog care zice că la Milano sau Firenze (nu mai reţin şi nici nu are importanţă prea mare) va aduce câteva mii de voturi pro Băse. Practic cam toţi rrumânii de acolo ar vota cu Băsescu. Să mori tu? Apoi, unicul candidat şi actualul preşedinte PDL Italia, Dumitru Ilinca (un bun amic de altfel, care precis se va supăra pe mine, dar îmi va da dreptate, ca de fiecare dată, undeva prin decembrie) spune că pe Băsescu îl vor vota mai mult de 10.000 de rrumâni în Italia şi că bla, bla, bla. Bre, nici cu 550 de secţii de vot, nu doar cu 55, nu veţi aduce 5.000 de electori per total. Aşa că … wake up! La nivel declarativ cei care au făcut pariuri bombastice de genul celor de mai sus au mizat cu funcţia. Dacă am trăi într-o lume normală, imediat după alegeri prin mai toate filialele PDL diaspora ar bate vântul. Cum suntem rrumâni … .

Care ar fi concluzia? Că deşi avem 2 neni care ne reprezintă interesele în parlamentul României, rezultatele întârzie să apară. Asta n-ar fi foarte grav dar nici de eventuale proiecte şi intenţii pt a schimba ceva nu poate fi vorba. O spune unul care a fost îndeajuns de cretin încât să creadă că se poate construi ceva. Cu cine, bre?

© Mache for Alandala, 2009. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: Băse, cocalari, crize, diaspora, PD-L

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Ipocrizia victimei eterne

Duţu Mihai — Wed, 07 Oct 2009 15:56:04 +0000

Aşa cum am mai zis şi aici, italienii şi-au găsit un nou inamic — musulmanii. Vor urma, cu siguranţă, indienii. Pe scurt, Lega Nord propune interzicerea portului de “burqa” (acel material care acoperă chipul femeii musulmane) în Italia, invocând o lege de prin anii ’70 şi nu ştiu ce convenţie cu un mare imam. Propunerea e una riscantă. Planeta fierbe la auzul unor conflicte cu lumea musulmană şi puţin lipseşte până la o scânteie care poate genera conflicte cu adevărat violente şi regretabile într-o ţară eminamente xenofobă, dar europeană, aşa cum e Italia. Mă îndoiesc că pe seama unui ipotetic conflict etnic (aşa cum se prefigurează a fi noul atac al padanilor) nu se poate escalada şi nu se poate profita punând în pericol siguranţa unei ţări şi foarte probabil a unui continent. Friulanii politici (cei din Lega adică) au mai acţionat împotriva musulmanilor închizându-le câteva lăcaşe de cult, considerate a fi centre politice. Dar pe mine altceva mă preocupă. Mă preocupă şi nelinişteşte lipsa de reacţie a celorlalte minorităţi etnice din Italia: noi, albanezii, marocanii, africanii, indienii, etc. . Se merge pe ideea: “Lasă că de mine nu zice nimic. Merg pe blat, că poate scap.” . Se pare că reacţionăm tâmp, aşa cum am zis şi aici. În rest, veselie (ne gândim cum dracu să facem să votăm mai mult şi mai des) şi … linişte. În stilul ăsta Italia riscă să devină cea mai pură naţie (vă mai amintiţi de Hitler şi nazism?) după ce va trece prin analize tâmpe toate minorităţile prezente pe teritoriul ei. Lipsa prompta de reacţie a celorlalte foste sau viitoare victime duce doar la un astfel de deznodământ.

© Mache for Alandala, 2009. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: crize, diaspora, gânduri, Italia

Feed enhanced by Better Feed from Ozh