Alandala » crize

In lupta sa ne luptam sau in sosete sa ne mirosim

Duţu Mihai — Fri, 07 Oct 2011 18:19:58 +0000

Francezii iar ne iau la perpules. Că au sau nu dreptate treaba e că au găsit ţeava pusă şi doar dau din cur. Noi acceptăm. Bine, reacţii sunt, dar anemice. Din partea celor din MAE reacţiile întârzie sau nu există. Ei sunt cei ce ar trebui să intervină prompt. Pe lângă CNA-ul francez şi alte instituţii pt ca toată tărăşenia să înceteze. Scuza că Franţa se apropie de alegeri şi comunitatea noastră de la ei este folosită ca masă de manevră mă lasă rece. Adică, ce? (...)
Citeşte în continuare In lupta sa ne luptam sau in sosete sa ne mirosim (411 words)

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cu ochii pe banii altora

Duţu Mihai — Wed, 24 Aug 2011 19:13:54 +0000

De câteva zile, în Italia, un mare ziarist, Vittorio Feltri, a aprins spiritele. Omul a propus, în înţelepciunea dată cumva doar de pastele proaspete, ca toate declaraţiile de venit ale cetăţenilor din Italia să fie publice. Adică să poată şti şi vecinul meu cât câştig eu. Normal, şi eu voi şti cât câştigă el şi poate voi privi cu alţi ochi cioclii, dar mi se pare de tot kktul faza asta. Pentru că 99,99% din macaronari au în sânge spionatul şi turnatul aproapelui. Vedeţi voi, macaronarul nu va ezita să (...)
Citeşte în continuare Cu ochii pe banii altora (253 words)

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Masuri anti-criza in Macaronia

Duţu Mihai — Mon, 04 Jul 2011 19:12:23 +0000

Macaronia îşi ia măsuri (noi) pt a întâmpina noul val al crizei economice. Nu o să intru în detalii în privinţa tuturor măsurilor ci doar asupra unui aspect care m-a distrat profund. O măsură numită „anti-badante”. Ce zice ea? (...)
Citeşte în continuare Masuri anti-criza in Macaronia (119 words)

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cum devii tigan in Macaronia

Duţu Mihai — Sat, 19 Mar 2011 13:10:15 +0000

Rrumân fiind am avut ocazia să văd cum privesc fraţii noştri tuciurii relaţia om-acte de identitate. Noi, albii, încă de la naştere ne călcăm pe capete (întâi cei care au avut un moment de slăbiciune şi ne-au zămislit) pt o bucată de hârtie care să ateste diverse stadii ale evoluţiei noastre. Aşa se face că avem: certificat de naştere, buletin, permis de conducere, certificat de căsătorie, acte de proprietate, etc. . Ăştia mai tuciurii n-au astfel de preocupări. Şi uneori bine fac. Zic asta pt că oriunde te-ai mişca pe planeta asta, birocraţia e sursa atacurilor cerebrale. Aşa cum am mai zis m-am mutat. Dar n-am schimbat nici insula, nici ţara, nici măcar provincia/judeţul. M-am urnit vreo 6 kilometri mai la vale într-un sat mai mare. Evident, rasa noastră m-a învăţat şi obişnuit că e musai să mai consum nişte maculatură declarându-mi noul bârlog. Aşa că m-am dus la primaria noului sat de reşedinţă. După ce le-am dus o sacoşă cu documente mi s-a comunicat cu zâmbetul pe buze (şi asta ar fi o diferenţă dintre birocraţia rrumânească şi cea italiană) că practica/dosarul meu a intrat pe rol şi în maxim 90 de zile voi fi noul lor consătean, aşa cum prevede legea. Văzând duduia că termenul de 90 de zile a fost însoţit de dorinţa mea de a chestiona de ce durează atât de mult, mi-a zis că ăsta e termenul maxim, dar că situaţia se va rezolva mult mai rapid. Nelămurirea mea era întemeiată pt că unde între astea 90 de zile îmi expira cartea de identitate macaronară şi fără buletin devii brusc tuciuriu sau fiul ploii. Oricum, am primit asigurări că se rezolvă şi nu voi sta nicio secundă fără carte de identitate. Trec zile, trec nopţi, precum în basme şi astfel se face că la fix 70 de zile de la depunearea cererii de înregistrare în registrele satului m-am trezit că în alte fix 7 zile cartea mea de identitate (plus cele ale restului clanului Duţu) expiră. Mă înarmez cu răbdarea necesară pierderii unei zile şi vâr capul în găoacea ghişeului duduii de la primărie. Îi explic situaţia, îi zic elegant că: „să moară foştii mei vecini, fă, eu rămân fără identitate până faceţi voi un dosar” şi duduia îmi explică cu acelaşi zâmbet că încă nu s-a rezolvat nimic şi că aşa cum mi-a zis la început practica înregistrării durează 90 de zile. Aşa, şi acum? Întrebarea mea a încuiat cam tot stafful acelui ghişeu. Mă simţeam ca un alb în faţa unui trib de indieni în timp ce mă chinuiam să le explic că am o problemă şi implicit nevoie de ei. Răspunsul a fost că le pare rău de situaţie dar nu e nimic de făcut. Trebuie să aştept. Rrumân fiind, am avut instinctul de a da o mică atenţie dar mi-am adus aminte că în Peninsulă nu se practică şpaga (asta e o altă deosebire între birocraţia rrumânească şi cea italiană). Şi uite aşa de luni suntem ţigani. Adică fără buletin. Noroc că ne tragem din James Bond şi mai avem un set de documente emise de ţara care ne-a găzduit până nu demult, România. Dar situaţia se anunţă naşpa căci de buletin ai nevoie peste tot. La muncă, la un eventual şi nedorit control de rutină al poliţiei, etc. . Dar na, vreo 20 de zile mă voi simţi precum Bercea Mondial. Dacă aş fi fost pe cale să devin tată în această perioadă i-aş fi pus copilului numele de Buletin sau Birocraţia pt a cinsti cum se cuvine situaţia.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, eu despre mine, Italia

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Schenghenieni

Duţu Mihai — Tue, 04 Jan 2011 16:29:59 +0000

Freamătă rrumânii că nu vor fi schenghenieni şi par a avea intenţia de a-l linşa pe Baconschi pt că i-a muştruluit şi ameninţat pe fraţii noştri mai bogaţi, francezii şi germanii. În cazul în care nu vă puteţi desprinde de OTV în aşteptarea descinderii mântuitorului „Domnu’ Dan” vă reamintesc că pe aceeaşi planetă există un nene, Gaddafi, pe numele de familie (şi ce familie … ), mare baştan al Libiei, care cam ameninţă, din poziţia lui de Mucea în comparaţie cu restul lumii, Italia că dacă nu achită nişte miliarde de €-uroi le trimite pe cap nişte milioane de bipezi de la el din bătătură. Aşa şi, vor spune maneliştii otevizaţi? Păi putem compara gestul lui nenea ăsta cu cel al lui Baconschi? Eu zic că da. Plus că făcând o comparaţie suntem ceva mai bine poziţionaţi faţă de Libia. Din moment ce se micţionează pe nişte (multe) drepturi pe care le avem (câştigate sau oferite, n-are importanţă) în gaşca europeană de ce nu am face acelaşi lucru şi noi cu obligaţiile şi restricţiile care ni se impun? Da, noi, din condiţia de Mucea, de nimeni pe lume, putem ameninţa. Putem să oprim o ţară să intre în U.E. . Avem dreptul ăsta. De ce să nu-l folosim? Pt că Germania şi Franţa sunt mai ciumece şi mai bogate (şi în general mai … în comparaţia cu noi) decât noi? Haidi, bre. Şi dacă ne aruncă afară din U.E. ce? De parcă ar fi aşa de simplu şi nu ar fi în avantajul lor să rămânem în U.E. . Dar nu neaparăt despre ameninţări şi schimbul de replici dintre noi şi ei vreau să vorbesc. Vreau să mă refer la faptul că şi în şi în afara Schenghen tot ăia suntem. Mai exact tot aşa se comportă cu noi. Vom avea aceleaşi restricţii ca şi în prezent. Să vă explic. Franţa, Anglia, Germania şi Italia au decis să menţină restricţiile pe piaţa muncii pt rrumâni şi pt cei 3 bulgari care pleacă în fiecare an în Europa. O intrare în Schenghen ar presupune ca aceste restricţii să fie anulate şi să ne bucurăm de aceleaşi drepturi în U.E. ca şi restul membrilor. Adică să ne mutăm dosul unde vrem, să stăm cât vrem, fără a trebui să îndeplinim condiţii demne de basm şi fără a ni se cere documente imposibile. Asta teoretic. Căci practic e greu de crezut că se va întâmpla aşa ceva. Drept pt care, dacă aş fi un factor decident (caz în care v-aţi duce dracului mulţi) în România, m-aş lega de acest aspect dacă ar fi să pledez pt o eventuală transformare a mioriţicilor în schenghenieni. Le-aş arăta curu’ obrazul europenilor şi cred că pe cale de consecinţe ce ţin de legislaţia U.E. s-ar forţa acceptarea noastră în rândul lumii civilizate. După umila mea părere spre asta ar trebui să se îndrepte dezbaterile televizate şi mai puţin pe cât de diplomat sau nu e nea Baconschi.

P.S.: Ţin să precizez că omul politic Baconschi îmi displace şi-mi provoacă o silă teribilă. Asta pt a preîntâmpina reacţiile posibile ale unor decervelaţi.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, despre, gânduri, Italia, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Ipocrizia marilor puteri

Duţu Mihai — Tue, 21 Sep 2010 10:49:02 +0000

Marile puteri au decis în 2000 un plan pt combaterea sărăciei. Planul se muneşte Millenium şi au aderat la el cele mai puternice ţări din lume. La început era optimism şi promisiuni. Planul prevede, în linii mari, ca până în 2015 sărăcia şi foametea să fie reduse drastic, dacă nu eradicate. 10 ani mai târziu aceleaşi mari puteri constată falimentul acestui plan. Bine, între timp a intervenit şi criza mondială, dar ideea e că până la criză avuseseră timp vreo 7-8 ani să realizeze multe proiecturi, cum ar spune marele Boc. Nu fu să fie şi acum, când au făcut reuniunea de 10 ani, au ajuns să propună măsuri ciudate. Simpaticul Sarkozy propune ca toate tranzacţiile financiare să fie impozitate şi banii rezultaţi să intre în contul programului. Adică o măsură simpatică şi asemănătoare celei propuse de şi mai simpaticul William Brânză, care a propus ca banii trimişi de diaspora rrumână în România să fie impozitaţi (în plus) cu 1 %. Banii strânşi de Brânză nu se vor duce în programul Millenium şi nici spre alte proiecte demne ci vor fi folosiţi după bunul său plac, dar ideea e aceeaşi. Acum stau şi mă întreb cine de la cine a copiat ideea. Dar să nu intrăm în detalii plictisitoare. Deci, marile puteri, constatatând falimentul proiectului la care au aderat propun un nou impozit, o nouă taxă, un nou bir. Pe acelaşi sistem cretin pe care funcţionează şi Guvernul României. Unde-i problema veţi spune. Problema e că în timp ce marile puteri mimează interesul pt combaterea sărăciei şi a foametei în lume achiesează, mai toate, la un nou trend politic – extrem dreaptă cu toate derivatele sale. De aici şi circul. În plan intern ei identifică ameninţări în masa imigranţilor şi iau măsuri cretine: repatrieri, interzicerea unor obiceiuri ale musulmanilor şi interzicerea construcţiei de moschee. În toată Europa predomină preocuparea asta cu imigranţii şi mai ales cu musulmanii. Adică cu oameni care emigrează fix din probleme cauzare de sărăcie şi foamete. Deci, nici nu reuşesc să elimine problema de la rădăcină şi nici nu vor să se confrunte cu ea atunci când le vine la uşă. Cred că pot spune fără a greşi că doctrina dreptei politice mondiale este ipocrizia. După asta vin Lega Nord, România Mare, Frontul Naţional al lui Le Pen, PVV olandez şi alte partide naţionaliste cu şuşanalele şi promisiunile lor.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, despre, gânduri, mi-au spus mai multi prieteni, pont, povestiri

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Azi am cautat criza

Duţu Mihai — Fri, 16 Jul 2010 18:27:38 +0000

şi n-am găsit-o. Din motive ce ţin de puterea ălora de stau mai sus pe scara ierarhică în firma care mă plăteşte, azi am fost să caut criza într-un mare magazin de electronice. Cum eu ies rar de tot, spre niciodată, la cumpărături (am mai zis de ce pe blog) n-aveam o idee reală (decât cifre, statistici, previziuni şi alte kkt-uri de genul ăsta care îţi iau mai mult timp să le pui în PowerPoint decât să le explici) despre comportamentul şi tendinţele ‘talianului cheltuitor. Bă, n-am găsit criza, dar o mai caut şi mâine (deja situaţia îmi pute a batalion disciplinar, dar ăsta e norocul meu de când mă ştiu). Ce am găsit azi? Din circa 500 de clienţi (cam 90% din cei ce intrau ieşeau cu un produs. plătit. hoţii au avut pauză sau sunt în vacanţă) aproximativ 80 au cumpărat iPAD-uri. Preţul de pornire la acest gadget minunat pe care l-aş folosi doar dacă cel care mi-l cadoriseşte mă şi obligă să o fac, pleacă de la 499 € şi urcă până la 700 €. Ştiţi câti au luat versiunea de bază? 3. Atât. Dar şi ăia cred că-l făceau cadou bonelor sau ceva de genul ăsta după sictirul cu care-l aruncau în coş. A, şi n-a fost zi de lansare a acestui produs şi nici nu se dădea la pachet cu altceva. Deci, unde dracu’ e criza asta de care toată lumea fuge şi se teme?

P.S.: Da, au fost şi rrumâni. Un tătic cu fetiţa lui cu care după ce ne-am rupt limba în italiană am descoperit că vorbim şi limba lui Băsescu. Plus o gaşcă de indivizi ceva mai suspecţi, dar nu zic mai mult că iar îmi sar patrioţii în spinare. Nici unul n-a cumpărat nimic.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 8 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: crize, despre, gânduri, Italia, pont, tehnologie

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cum iti dai seama ca se impute treaba

Duţu Mihai — Sat, 10 Jul 2010 18:00:14 +0000

Când căutând un job dai doar de MLM-işti. Ştiţi voi, afacerile alea de mare succes: Oriflame, Amway şi alte lăbăreli. Mai grav e că au apărut şi în versiune on-line. Te năpădesc peste tot: FaceBook, Twitter and shit. Ei bine, astea se întâmplă în 2010 în Italia. Situaţia se aseamănă cu cea din România anilor ’90.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, crize, Italia, pont, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Ciocu’ mic si joc de glezne

Duţu Mihai — Sat, 03 Jul 2010 20:41:49 +0000

În faţa ultimelor evenimente rrumânii au ajuns la capătul răbdării şi răbufnesc. Uneori ridicol, dansând dansul pinguinului, alteori violent – verbal şi nu numai, aşa cum se întâmplă la ultimele vizite ale lui Boc şi Băsescu. Cum reacţionează aleşii neamului? Cu mult tupeu ne invită să … ne ducem dracului. Bine, nu chiar atât de tranşant, dar mesajul e acelaşi. Exemple? Cu duiumul. Cele mai recente:

*M(S)inistrul de finanţe, Vlădescu, a spus că dacă nu ne convine că a mărit TVA-ul putem să părăsim ţara. Să ne ducem unde TVA-ul e mai mic. Bine, ne va fi cam greu de ales, căci la vest de România, un TVA atât de mare nu există. Plus că ai dracu’ occidentali au şi autostrăzi, salarii mai mari, etc. Fie şi asistat social şi tot merită o astfel de despărţire.

*Preşedintele ţării, Băsescu, le transmite sinistraţilor să se lase de ţăţisme şi să pună mâna la treabă şi le-a răspuns ironic celor care-l întrebau unde sunt banii spunându-le că poate mai are mărunţiş prin buzunare.

*Senatorul diasporei, Viorel Riceard Badea, anunţă că protestele rrumânilor din Italia care semnează petiţii prin care amendează creşterea nejustificată a taxelor consulare şi-i cer demisia sunt ridicole. El ne mai spune că dacă decidem să renunţăm la cetăţenia rrumână, pt el nu am fi o pierdere. Normal, rămâne doar cu idioţii care pun botul la harneala lui infectă. Aceeaşi poziţie şi din partea colegului William Brânză.

Care ar fi concluzia? Oamenii sunt cam plini de ei, uşor sictiriţi (deh, s-au găsit şi kkt-urile astea de viituri şi proteste tocmai când şi-au luat şi ei vacanţă) şi nu ezită să ne dea cu flit. Comentaţi? Vă e greu? Vă invit să vă … duceţi dracu’. Ciocu’ mic şi joc de glezne.

P.S.: Între timp au sosit ajutoare pt sinistraţi. O ciocolată la vremea ei face minuni:

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: Băse, crize, despre, diaspora, Italia, Romania, Video

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Neamul păreriştilor

Duţu Mihai — Sun, 23 May 2010 17:38:20 +0000

Rrumânul e cel mai părerist animal de pe planeta Terra. Un habarnist prin definiţie care emite curente de opinie. Acum, în mileniul 3, de când bem apa din perete şi ne facem nevoile în camere special amenajate, avem la îndemână şi mijloace de comunicare avansate. Aşa se face că pe net apar la 5 minute mişcări şi grupări de eliberare. Se semnează petiţii şi se transmit mesaje. Dacă încerci să le explici că gestul lor nu valorează nici măcar cât kilobiţii ocupaţi, îţi pui în cap patrioţii de week-end şi eşti catalogat drept duşmanul poporului. Când e cazul să acţioneze rrumânii îşi aleg drept conducător un marinar, pt a 2-a oară consecutiv. Asta de frica comuniştilor şi a minerilor. Pe ăştia din urmă i-a putu vedea toată suflarea fix în mandatul lui nea’ Băse, în urmă cu câteva zile. Care Băse, by the way, era puţin ministru al turismului când minerii împărţeau bâte intelecutalilor cu ceva ani în urmă şi pe cale de consecinţă ar fi putut să-i blocheze pe traseu. Da’ lumea-i proastă şi uită. Tot din cauza prostiei nu observă că marinarul cu gaşca lui îi fac la buzunare, aşa cum se întâmplă prin docurile unor ţări bananiere cu ieşire la mare. D-aia îmi e efectiv scârbă de atâtea campanii inepte şi gesturi ridicole de a semna fiţuici virtuale şi a le expune glorios pe bloguri, forumuri şi alte reţele de socializare. Plus că, fiind plecat din ţară şi neavând nici o intenţie de a mă întoarce, mă doare fix în cur de cine mai ciordeşte pe meleagurile mele. Asta şi pt că nu sunt ipocrit, aşa cum e 90% din suflarea rotaliană care se dă de cesul morţilor mă-sii de soarta României deşi viitorul lor, trist sau glorios, se va scrie la mii de km distanţă în următorii 10 ani. În încheiere, stimate rrumân, după ce vei mai semna a mia adeziune la a mia grupare virtuală de eliberare a ţării şi a mia petiţie on-line, întreab-o pe mă-ta mare dacă gestul tău i-a ferit pensia de reducerea lu’ Boc. Sau întreabă-ţi medicul de familie dacă se simte protejat de gestul tău.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 2 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, Băse, crize, despre, diaspora, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh