Alandala » Costica Argint

Gandacul de Colorado si/sau tiganul de Romania

Duţu Mihai — Mon, 27 Sep 2010 18:36:38 +0000

Europa a acuzat de multe ori România că nu adoptă o poziţie demnă faţă de cetăţenii tuciurii, cunoscuţi sute de ani drept ţigani şi europenizaţi romi în urma unor decizii cretine. Deci fraţii noştri de la vest, de la înălţimea piedestalului pe care se suiseră ne scuipau seminţe-n cap şi ţineau partea întunecaţilor cetăţeni. Văzând atâta rupere de inimă din partea occidentalilor, romii şi-au luat care cortul, care stolul şi au invadat „căşile” fraţilor mai bogaţi din vest. Le-a convenit? Nu prea. Francezii s-au pus pe umplut avioane cu romi cu destinaţia România. Başca le-a mai dat şi câteva sutici de €-uroi. Italienii fac şi ei ce pot, adică cam la fel. Spre exemplu, la Milano se dărâmă şi taberele LEGALE ale romilor şi nici nu li se acordă dreptul de a locui în casele populare, lăsând totul în seama primarului, care cică trebuie să găsească o soluţie. Casele aste populare sunt destinate a fi locuite de cetăţeni rezidenţi în Peninsulă care trăiesc la limita sărăciei. Adică şi romii. Presimt ca nea primarul Milano-ului va băga mâna în buzunar şi va achiziţiona nişte bilete de avion pt aceşti cetăţeni. Să se spele România cu ei pe cap, vorba lui Sarkozy. Niciodată nu am auzit ca în Parlamentul U.E. sau pe unde se mai întâlnesc reprezentanţii de state să se facă o comparaţie între modul de abordare a problemei ţiganilor de către România şi U.E. . Adică să se observe că la noi, ţiganii au case, acces gratuit la învăţământ şi mai primesc (sau primeau până în noul mandat băsescian) şi un ajutor bănesc din partea statului. În U.E. primesc doar m..UE. Păi e corect? Că tot ei sunt cu gura mare, că-i discriminăm, că bla, bla. Făcând o analogie, deloc forţată, problema ţiganilor aş asemăna-o cu cea a gândacului de Colorado. N-am auzit că agricultorii din Europa să strângă la un loc cohorta de gândaci şi să o trimită de unde a venit. Adică în America căci acolo e Colorado (bine, şi în Mexic, să nu se trezească vreo enciclopedie bipedă să mă anunţe suav că gândacul de Colorado vine şi de la ei). În schimb, cu ţiganii o fac. Sau dacă dăunează analogia aleasă, să luăm ca exemplu viruşii ajunşi din Africa: SIDA, EBOLA and Co. .

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: Costica Argint, despre, diaspora, Italia, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Marea tiganiada

Duţu Mihai — Thu, 29 Jul 2010 17:14:51 +0000

S-au aprins rău francezii (aici sursa de la mama ei, dacă n-aţi învăţat limba franceză varianta fitness). Motivul: ţiganii. Da’ cică ăia rrumâni, cunoscuţi ca romi. Nu zic că ăştia nu sunt o sursă de infecţie şi de infracţiuni de varii tipuri, dar cel puţin de când am intrat în U.E., ajutaţi fiind şi de franţuji, problema ţiganilor nu mai e doar rrumânească. Desigur, U.E. zice că vreme de 20 de ani n-am fost în stare să ne ocupăm de ei. Eu aş zice că am avut la dispoziţie mai puţin de 20 de ani. Sau dacă am avut 20 de ani la dispoziţie la fel şi tot atât au avut şi ei. Că migraţia ciorilor terestre, bipede şi neiubitoare de legi şi săpun, n-a început în 2007 ci de pe la începutul anilor ’90. Drept pt care zic eu că un popor, nomad prin definiţie, ar trebui să fie preocuparea întregii Europe şi nu exclusiv a noastră. Acu’ multe sute de ani populaţia tuciurie a poposit în ţara lui Ştefan cel Mare şi au devenit sclavi. Aşa au rămas multă vreme, dar nu văd de ce ar trebui să fie confundaţi, în mileniul 3, cu cetăţenii rrumâni (din ce în ce mai ţigani aş zice, dar nu zic că iar se opăresc patrioţii), fix din cauza asta. Dacă ar fi să acceptăm asta ar trebui ca ţiganii italieni să devină italieni, ăia francezi francezi şi tot aşa. Dar sunt convins că prin blogosferă această problemă va fi intens dezbătută şi … prost înţeleasă. Mişcarea piticului francez îmi pare mai degrabă un răspuns adresat marinarului României, care din motive care îmi scapă (şi nu doar mie) a decis cu de la sine putere că moldovenii pot deveni membri U.E. şi fără acordul boşilor de la Bruxelles. I-a cam lovit la operaţie pe ăştia şi acum primim răspuns. Că nu vom intra noi în spaţiul Schengen mă interesează puţin spre deloc. Ştiţi de ce? Pt că la 3 ani de la intrarea în U.E., noi, rrumânii, suntem trataţi fix la fel ca înainte. Adică cetăţeni U.E. de categoria a 2-a. Pe cale de consecinţe Schenghenienii lu’ peşte pot să ne întârzie aderarea cât vor ei, că oricum mai rău decât ne e acum nu poate fi.

P.S.: Îmi plac mult ăştia de cer întoarcerea ţiganilor în România. Ei, micuţii, nu se gândesc că s-ar putea crea un precedent şi mâine-poimâine fratele francez sau ăla italian ne pot trimite înapoi în ţară şi pe noi (white power form sulaina ceanăl) pe motiv că aşa vor muşchii lor. Eu dacă aş fi ministru de externe al României le-aş sugera fraţilor europeni care au fost invadaţi de tuciurii, să înăsprească legile şi să-i bage puţin (puţin mai mult) la carceră pe ăştia de le murdăresc edificiile turistice. Da’ cum nu sunt şi nici ministru de externe nu avem (Baconschi e doar un nene, fără nici cea mai mică intenţie de a deveni ministru de externe) fraţii europeni nu vor auzi această soluţie.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 2 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: Costica Argint, despre, gânduri, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Argint pt România

Duţu Mihai — Tue, 12 Jan 2010 22:45:41 +0000

Cel mai cunoscut produs al diasporei rrumâne din Italia, Costică Argint (bulibaşa rromânilor din Peninsulă) este iar miezul din dodoaşcă în presă. Cică-l cere România, într-un acord de extrădare gen “Ţară,ţară, vrem ostaşi” şi care riscă să sfideze cele mai elementare reguli ale dreptului şi ale bunului simţ. Nenea Argint e la răcorica macaronarilor şi mioriţicii noştri îl vor la zdup la noi. Cică pt o faptă din 1997 pt care a primit condamnare în 2002 şi care între timp s-a cam rescris, dar n-a se omite acest aspect. Acum se naşte o dilemă extremă: se făcea că-n 2007, nena Argint îşi băga căpşorul de interlop în cadrul fotografic care-l cuprindea printre altele şi pe sinistrul de externe rrumân, de la acea vreme, tristul Cioroianu. Atunci nu putea să-l înhaţe nimeni? Ok, să zicem că nu. Să zicem că CIA-ul dâmboviţean avea neuronii la refacere şi l-au pierdut, dar după aia ce-au păzit? Ne amintim că după fenomenul Mailat (by the way, Mailat e un alt ţigan din Italia, care e închis pe viaţă pt o faptă pe care nu au putut să o demonstreze iubitorii de paste specializaţi în drept. Dar cum Mailat nu e parte în nici un şmen cu Bercea Mondial se pare că va putrezi în închisoare. Ups, am zis ce nu trebuia? ) Italia a primit sprijinul miliţiştilor rrumâni. Deci, din 2007 până în 2010, nu s-a obosit nimeni să-l salte pe nenea Argint? Se pare că nu. Eu zic că nea Argint e chemat în ţară la îndemnul unor berci mondiali şi că se încearcă cumva muşamalizarea altor extrădări: a lu’ Nicolae Popa (mâna dreapta a lui Vântu) şi a sexosului diplomat care a ucis un nene undeva prin Asia.

Oricum ar fi, diaspora rrumână din Italia e pe cale să trimită spre România o altă notă de plată, după semnătura pe numele marinarului mov. Nu-i aşa că vă mândriţi cu noi?

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: Băse, Costica Argint, despre, diaspora, jurnalism mioritic

Feed enhanced by Better Feed from Ozh