P.S.:   Probabil că vreo 2–3 rătăciţi se aşteptau să scriu şi eu despre caterincile din ultima vreme: despre ţiganii noştri, despre spaniolii care ne cam iau la per-pules când apucă sau despre şezătorile marelui Will. N-o s-o fac. Sau nu aşa cum îşi doresc unii. Pt că n-am de ce. În primul rând imaginea de boschetari ne-am format-o în ultimii 20 de ani şi greu ne-o vom schimba, indiferent cât de opăriţi vom fi şi câte petiţii virtuale vom semna. Apoi despre şezătorile lui Will … ei bine, aici, poate că voi dezvolta subiectul. Mai ales pt ăia care se simt “mândri că sânt români” (de la Brânză cetire).

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 1 comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, gânduri, personal, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Dincolo de cohorta de medici, ingineri şi alte genii, nemaintâlnite în Occident, România mai exportă şi aşa ceva:

Nu e minunat? Dar să nu aveţi impresia că site-ul respectiv (realizat de poporul iubitor de paste şi neiubitor de rrumâni) prezintă doar cazuri de genul ăsta. Nici vorbă. Drept dovadă vă invit sa urmăriţi şi restul interviurilor care prezintă şi alte naţionalităţi prezente în Peninsulă. Concluzia ar fi că suntem vai de steaua noastră. Dar să nu aveţi impresia că rrumâni precum Lucika Avram sunt rarităţi sau excepţii în Italia. Sunt zeci, sute de mii de astfel de exemplare. Nu-i aşa că va mai crescut nivelul de patriotism? Nu vă bate inima în piept? Nu sunteţi mândri că sunteţi rrumâni?

Bine, dacă v-aţi dezis de conţăranii emigranţi vă invit să mai daţi un click şi aici. Pe acest site veţi găsi şi alte exemple … ceva mai apropiate de un nivel acceptabil. Dar ce te faci că abia ăştia sunt excepţii?

Sursa: Grapheina.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 3 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: despre, diaspora, gânduri, Italia, relax, Romania, Video

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

S-au aprins rău francezii (aici sursa de la mama ei, dacă n-aţi învăţat limba franceză varianta fitness). Motivul: ţiganii. Da’ cică ăia rrumâni, cunoscuţi ca romi. Nu zic că ăştia nu sunt o sursă de infecţie şi de infracţiuni de varii tipuri, dar cel puţin de când am intrat în U.E., ajutaţi fiind şi de franţuji, problema ţiganilor nu mai e doar rrumânească. Desigur, U.E. zice că vreme de 20 de ani n-am fost în stare să ne ocupăm de ei. Eu aş zice că am avut la dispoziţie mai puţin de 20 de ani. Sau dacă am avut 20 de ani la dispoziţie la fel şi tot atât au avut şi ei. Că migraţia ciorilor terestre, bipede şi neiubitoare de legi şi săpun, n-a început în 2007 ci de pe la începutul anilor ’90. Drept pt care zic eu că un popor, nomad prin definiţie, ar trebui să fie preocuparea întregii Europe şi nu exclusiv a noastră. Acu’ multe sute de ani populaţia tuciurie a poposit în ţara lui Ştefan cel Mare şi au devenit sclavi. Aşa au rămas multă vreme, dar nu văd de ce ar trebui să fie confundaţi, în mileniul 3, cu cetăţenii rrumâni (din ce în ce mai ţigani aş zice, dar nu zic că iar se opăresc patrioţii), fix din cauza asta. Dacă ar fi să acceptăm asta ar trebui ca ţiganii italieni să devină italieni, ăia francezi francezi şi tot aşa. Dar sunt convins că prin blogosferă această problemă va fi intens dezbătută şi … prost înţeleasă. Mişcarea piticului francez îmi pare mai degrabă un răspuns adresat marinarului României, care din motive care îmi scapă (şi nu doar mie) a decis cu de la sine putere că moldovenii pot deveni membri U.E. şi fără acordul boşilor de la Bruxelles. I-a cam lovit la operaţie pe ăştia şi acum primim răspuns. Că nu vom intra noi în spaţiul Schengen mă interesează puţin spre deloc. Ştiţi de ce? Pt că la 3 ani de la intrarea în U.E., noi, rrumânii, suntem trataţi fix la fel ca înainte. Adică cetăţeni U.E. de categoria a 2-a. Pe cale de consecinţe Schenghenienii lu’ peşte pot să ne întârzie aderarea cât vor ei, că oricum mai rău decât ne e acum nu poate fi.

P.S.: Îmi plac mult ăştia de cer întoarcerea ţiganilor în România. Ei, micuţii, nu se gândesc că s-ar putea crea un precedent şi mâine-poimâine fratele francez sau ăla italian ne pot trimite înapoi în ţară şi pe noi (white power form sulaina ceanăl) pe motiv că aşa vor muşchii lor. Eu dacă aş fi ministru de externe al României le-aş sugera fraţilor europeni care au fost invadaţi de tuciurii, să înăsprească legile şi să-i bage puţin (puţin mai mult) la carceră pe  ăştia de le murdăresc edificiile turistice. Da’ cum nu sunt şi nici ministru de externe nu avem (Baconschi e doar un nene, fără nici cea mai mică intenţie de a deveni ministru de externe) fraţii europeni nu vor auzi această soluţie.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 2 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: Costica Argint, despre, gânduri, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Întreaga U.E. a fost făcută dintr-o mişcare de un marinar, întocmai cum văzuse el prin docurile pe unde a poposit înainte de a fi preşedinte. Ce mai freamătă europenii acum că nea Băse le-a demonstrat că la o adică şi la o încordare de muşchi, unde sunt 27 de membri e loc şi de al 28-lea. U.E. are o reacţie pe care suntem îndreptaţiţi să o catalogăm drept una xenofobă, catalogând-o astfel după ce s-au creat precedente, ultimul având în rol principal chiar rrumânii. Doar că nu e chiar aşa. Dar U.E. n-a ţinut cont de şmecheria dâmboviţeană atunci când ne-a dat drept deplin şi tacâmuri argintate la aceeaşi masă cu vecinii noştri mai înstăriţi. Se gândeau capetele luminate din U.E. că un preşedinte al unei ţări europene va juca cu legile şi portiţele create întocmai ca la ruletă sau la masa de poker în dauna întregii comunităţi? Se pare că nu. Altfel ar fi prevăzut şi stopat din timp magia marinarului. Categoric membrilor mai vechi ai U.E. nu au nimic de făcut decât să accepte situaţia şi ca atare îşi informează proprii cetăţeni că urmează să le vină pe cap un nou val de imigranţi indezirabili. Sunt convins că vom asista la titluri xenofobe şi rasiste în ziarele europene şi că bravii noştri fraţi de peste Prut vor fi hăituiţi precum vrăjitoarele. Întocmai cum s-a întâmplat cu noi până de curând. Am fi tentaţi să spunem că U.E. nu se dezminte şi nu învaţă din propriile greşeli şi că astfel de măsuri defensive nu fac altceva decât să mărească hăul social dintre ei şi noii imigranţi. Poate că aşa e, dar nici România nu a învăţat nimic. Brava noastră patrie s-a transformat în garant al unui fenomen pe care nu e capabilă să-l stăpânească şi să-l înţeleagă. Un garant falit. E ca şi cum te-ai prezenta la bancă cu garant luat din canalul din faţa blocului. România nu a fost capabilă să-şi apere cetăţenii supuşi unui tir mediatic xenofob şi rasist fără precedent, deci mă îndoiesc că va fi capabilă să oprească valul care va veni împotriva moldovenilor. Moldoveni care vor intra în U.E. ca rrumâni. Îmi e şi groază când mă gândesc că printre moldovenii bine intenţionaţi se pot strecura şi celebrii rackeţi. N-o să ne mai spălăm cu toate apele vizitate de marinar. Oricât de mulţi bani vom câştiga pt vizele şi cetăţeniile acordate vom pierde înzecit în cel mai scurt timp. Acum vreau să aud patrioţii de week-end cum se revoltă şi fac pod comun către U.E. pt fraţii lor moldoveni. Vreau să văd cum le vor lua apărarea când presa comunitară va şterge cu noii rrumâni pe jos. După ce am lansat pe orbita civilizaţiei cioara ciorditoare şi neiubitoare de săpun, vom lansa moldoveanul forţos şi arţăgos.   Oare la fel vom face şi cu turcii? La urma urmei şi otomanii se află în aceeaşi situaţie cu moldovenii. Adică şi ei forţează o uşă care pare a nu se deschide.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 11 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: Băse, despre, gânduri, Italia, pont, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

P.S.1: Ştiu, sunt rău, uşor mârlan, dar ce pretenţii să ai de la un absolvent de şcoală privată? Înţeleg să mi se dea peste bot când greşesc, dar când îţi demonstrez că şefuţii tăi sunt idioţi şi singura ta replică e că am făcut un acord greşit reacţionez aşa, uşor suburban.

P.S.2: Ăsta e un post pe care n-am vrut să-l scriu, deoarece persoana vizată e ultima cu care mi-aş fi dorit să mă contrez. Da’ cum nu întorc obrazul celălalt când sunt lovit decât dacă-mi spune cineva că bunicu’ a jucat în „Biblie” reacţionez şi eu cum pot.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: gânduri, jurnalism mioritic, relax

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Presa dedicată diasporei rrumâne din Italia s-a portocalizat complet. Gazeta Românească, Evenimentul Zilei, Adevărul, Millenium şi alte fiţuici locale slujesc umil portocala politică energizată violet. Bine, evidenţa acestor lucruri nu este observată de cretineţi. Acestor cretineţi li se pare normal că a fi apolitic înseamnă să scrii la un ziar finanţat de primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan — membru PD-L (vă invit să-l urmăriţi în toată splendoare lui), distribuit apoi de o asociaţie apolitică, precum Europa, care are pe prima pagină programul dlui senator PD-L Viorel Riceard Badea. La fel de normal de altfel e ca purtătorul de cuvânt al asociaţiei respective să fie şi purtător de cuvânt al senatorului. Dar nu mă roade pizma că se întâmplă astfel de minuni, ba chiar mi se rupe în şaişpe, cum ar zice un celebru filozof. Ce mă distrează şi contrariază în acelaşi timp e că peste tot, portocalii cu camarila şi sclavii săi se plâng ca PIR le ia faţa. Că au vizibilitate, că … . Toate astea mă duc la concluzia că toată şleahta asta de pseudo-ziarişti inventaţi la apelul de noapte sunt … degeaba. Adică ai acces la tot ce înseamnă presă dedicată comunitaţii rrumâneşti din Italia (şi nu numai) şi tot degeaba. Cam cât de oligofren să fii să ţi se întâmple aşa ceva?

P.S.: Aud zumzete isterice cum că eu m-aş fi rugat să prind un petic de ziar în care să scriu. Întâi la Adevărul şi acum la Millenium. Deci, poate dacă voi ridica problema aşa vom clarifica pt totdeauna această chestiune: Băi, mare ziarist, nou viitor fost redactor-şef, jură-te pe mă-ta că exact aşa stau lucrurile! Sau altfel, cine minte mă-sa-i curvă, tac-su-i bulangiu. Tu zici că eu m-am rugat de redacţiile respective să mă primească şi eu zic că nu-i adevărat. Tu zici că ăia de la Millenium m-au eliminat cu şuturi în cur şi eu zic că am plecat de bună-voie (dar extrem de scârbit şi abia după ce le-am explicat şi de ce). Ce zici guristule? Te bagi la un rămăşag de genul ăsta? Aşa cum ţi-am mai transmis şi la amicul tău pe blog sunt dispus chiar la o întâlnire cu cei care susţii că ţi-au declarat că lucrurile stau cum zici tu. Cu o singură condiţie: să fii şi tu prezent. În rest, rămâne cum am stabilit: sunteţi degeaba!

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: diaspora, gânduri, Italia, jurnalism mioritic, PD-L, Romania

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Am înţeles că PIR–ul e problema comunităţii şi că orice ar face sau nu ar face e nasol. Da’ dacă se poate să-mi răspundă la următoarele întrebări, geniile comunităţii aş fi foarte bucuros:

* De ce la un eveniment la care au participat sute de invitaţi, printre care şi idolii contestatarilor PIR, criticaţi sunt doar membri PIR?

*De ce se consideră eşec un eveniment la care au participat şi idolii lor?

*Cumva aveţi impresia că luminaţii voştri idoli au avut vreo utilitate aparte la eveniment?

*Sunteţi ferm convinşi că lipsa lor ar fi fost simţită?

*Câtă vreme idolii voştri şi-au pus mecla şi ţinutele necorespunzătoare în faţa obiectivului, de ce doar membrii PIR sunt criticaţi că apar în fotografii?

În cazul în care nu doriţi să răspundeţi la aceste întrebări poate puteţi răspunde la acestea:

*La recent încheiata chermeză francofonă s-au reales mojicii portocalii. Ştiu, veselie mare, să fie de capul vostru. Totuşi, dacă se poate, aş vrea să ştiu pe banii cui s-a organizat chermeza? Cumva pe ăia publici? Că sponsorii iubitori de diode au fost înlăturaţi.

*Din fiţuică aflu ce a declarat William cel viteaz, la chermeza francofonă. Omul zice că PD-L Diaspora e o organizaţie judeţeană. Am mai zis-o şi eu, dar nu contează. În aceste condiţii cum se face că filialele din diaspora sunt considerate legale? Cumva România a colonizat Europa? Dacă da când s-a întâmplat asta?

Şi nu în ultimul rând, vorbeşte lumea că celebrul nimeni Andi Rădiu, a devenit noul redactor-şef al ziarului Millenium. Deci zvon=bârfă. De specificat faptul că ziarul este al asociaţiei Europa, din Udine, cumva o prelungire a filialei PD-L Udine, cu care împarte sediul. Plus că nenea Gheorghe Ştefan di la Piatra Neamţ e omul care plăteşte editarea ziarului. Care nene e tot PD-L–ist. În aceste condiţii, dl Andi Rădiu se mai consideră apolitic? Dacă da, de ce? Cum anume reuşeşte această performanţă? Adică pe bani politici, în sediu politic, scriind pt un partid politic să susţii că eşti apolitic?

Deci dacă se poate să răspundeţi la aceste nevinovate întrebări ar fi ok. După aia promit că putem discuta despre orice. Despre cât de aiurea e PIR. Despre megalomania lui Muntean. Despre cărţile Harjei. Despre revista “România în contact” şi Daniela. Despre mine. Despre orice. Cu condiţia să răspundeţi întâi la întrebări. Ce ziceţi? Ne băgăm?

*fotografia nu are nici o legătura cu slujba marelui ziarist Andi Rădiu. Pur şi simplu am dat un search pe goagăl la cuvântul idiot şi  a apărut un … motostivuitor. Acum, dacă aş fi rău l-aş întreba dacă a fost o condiţie la angajare, dar cum sunt băiat salon nu-l întreb aşa ceva.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 2 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: gânduri, Italia, PD-L

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

La Forumul de ieri, 6 iulie, de la Roma, la al cărui organizare a participat şi Alina (şi nu s-a adeverit nimic din ceea ce a scris Adonisul internaut) s-a discutat intens şi despre restricţiile de pe piaţa muncii din Italia pt noii membri U.E., adică noi şi bulgarii. Guido Melis a lansat un apel şi i s-a răspuns. Cu titlul de zvon care ascunde deja o hotărâre fermă s-a stabilit ca până în 2013 ne vom mişca pe piaţa muncii din Italia la fel ca până acum. Adică cu restricţii. Logica scapă şi observ ca nu numai mie. Acum, dincolo de problema Italiei şi a celor 2 ţări care au cetăţeni în această ţară, consider că această chestiune vizează şi întreaga comunitate U.E. . Dincolo de implicaţiile sociale (gen ghetoizarea socială şi profesională la care suntem supuşi şi efectele sale secundare: infracţionalitate, nedezvoltarea naturală într-o lume aflată permanent în mişcare) care se resimt şi se vor resimţi în Italia, vom deveni o problemă pt toată comunitatea. De ce? În primul rând să acceptăm faptul că Italia are nevoie masivă de muncitori necalificaţi în domeniile stabilite: agricultură, construcţii, metalmecanică şi îngrijirea bătrânilor. Dar o cerere de genul ăsta nu se regăseşte peste tot în U.E., mai cu seamă în ţările de origine ale cetăţenilor care se supun acestor restricţii/reguli. Aveţi impresia că România sau Bulgaria au industrii? Dacă se împute treaba în Italia şi rrumânii şi bulgarii vor fi nevoiţi să se întoarcă la casele lor ce se va întâmpla cu ei? Ce se va întâmpla cu rrumânul şi bulgarul care vreme de 5 sau 10 ani au muncit ca muncitori necalificaţi într-o ţară străină în industrii care nu se regăsesc în ţările lor? Exact, vor deveni cetăţeni asistaţi social. Nu ştiu cum stă treaba cu bulgarii, dar ştiu că în jur de 1 milion de rrumâni se supun acestui risc. Din păcate, când se va întâmpla acest lucru, U.E. va constata doar situaţia, nefiind în stare să găsească din timp soluţii. Bine, nu zic că tot acest milion de rrumâni din Italia, ar fi putut urma cariere profesionale de mare calibru, dar nu uitaţi că aceştia au avut cândva vârsta când ar fi putut accesa un job decent, învăţa o meserie de viitor şi se puteau dezvolta armonios şi natural, crescând totodată nivelul cultural atât din ţara de adopţie cât şi din ţara de origine, cu implicaţii directe şi benefice pt toată comunitatea europeană. Mai mult, ar fi putut fi liber să-şi aleagă o profesie. Ar fi putut obţine familiei un viitor, fie el şi teoretic, mai bun decât cel prezent. Poate că la aceste argumente ar trebui să se gândească domnul senator Viorel Riceard Badea şi să înceapă să pregătească un lobby masiv pt viitoarele negocieri inter-ţări privind restricţiile de pe piaţă muncii din Italia. Cineva îmi readucea aminte că în Spania, aceste restricţii s-au scos. Corect, dar când? Fix când Spania a plonjat în criza economică din care nu mai reuşeşte să iasă. Deci, fix mult prea târziu şi în consecinţă fără rezultat scontat. Oare Italia aşteaptă acelaşi lucru? Predicţiile economice din Peninsulă sunt optimiste dar incerte şi planează riscul insolvenţei. Cert e că în 2013 eu voi avea 31 de ani şi dacă abia atunci restricţiile se vor scoate voi fi prea bătrân pt a mă putea bucura de avantaje. Aşă că mi-am dat un termen până în 2011 şi dacă restricţiile continuă, îmi iau bocceluţa în spate şi o întind aşa cum am venit. Şi eu sunt unul din ăia care au avut oareşce noroc şi mi-am zugrăvit un CV interesant. Dar cu ce sacrificii doar eu şi familia mea ştim. Şi tot aproape degeaba. Mă gândesc la ceilalţi şi îmi dau seama că există deja o generaţie futută (da, termen care va provoca sângerări acustice în rândul unora)  şi predicţiile de viitor sunt destul de sumbre. Stau şi mă gândesc dacă nu cumva în spatele deciziei privind existenţa şi prelungirea restricţiilor din Italia nu cumva stau şi orgolii cretine şi temeri dezaxate mintal ale unor macaronari habarnişti. Same shit şi în U.E. . Oare nimeni nu se gândeşte la viitor şi la efectele secundare ale unor decizii? Se pare că nu. Deci, schimb(ăm) continentul. Altă rezolvare nu văd. Decât dacă mi-am propus să ajung bunic care să le povestească nepoţilor ce viaţă de sclavi am dus eu şi părinţii lor. Italia suge.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: despre, diaspora, gânduri, Italia, pont

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Remarcaţi vă rog cum arată o sală dintr-un consulat în 2010 şi de asemeni “puhoiul” de indivizi dornici să-l contracareze pe senator. În primul rând sunt 2 portocalii, dintre care unul e fix şef de filială la Roma, fost consilier personal al senatorului. Eugen, care a făcut pozele, dă semne că s-ar fi mânjit cu portocaliu, dar are o jenă teribilă în a recunoaşte.

(click pe poze pt mărire. da, ştiu că mulţi consideră de kkt astfel de sfaturi, dar credeţi-mă că unii au nevoie de astfel de indicaţii. )

Later edit: Mi-am adus aminte cum în debutul emisiunii radiofonice, senatorul a zis că i se poate adresa orice întrebare, căci are antrenament de la consulat, unde cică a avut parte de întrebări extrem de dure. Văzând imaginile sunt convins. Râd de unul singur de 10 minute.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | 1 comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: despre, diaspora, gânduri, PD-L

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

De mare efect este concluzia geniilor jurnalismului mioriţic, citez: “PIR nu a privit niciodată cu ochi buni numirea Ramonei Bădescu la primărie”. Asta după ce la începutul articolului spuneau, citez: “În 2008, Pir a susţinut-o la alegerile pentru funcţia de consilier la primăria Romei. În 2009 însă, Pir i-a retras funcţia de membru onorific, pentru că actyriţa ar fi “lezat imaginea partidului” prin nişte declaraţii”. Coerenţi nevoie mare cei doi semnatari Sorin Cehan şi amicul lui Andi Rădiu, nu? La asta mai adaug şi concluzia lor la fel de genială, încă din debutul articolului, cum că Germani, în calitatea lui de preşedinte PIR nu poate vorbi în numele acestui partid pt că este italian. Aici, cred că concluzia îi aparţine unicului neuron din clanul Rădiu.

Nu-i aşa că sunt geniali cei 2 jurnalişti? Recte şeful Cehan şi angajatul-prieten Rădiu. Dar Ilinca şi gaşca lui? Dar Bădeasca? Occhio-şou doar în Gazeta Românească şi în diaspora română.

© Mache for Alandala, 2010. | Permalink | Nici un comentariu | Add to del.icio.us
Post tags: diaspora, Italia, jurnalism mioritic, PD-L

Feed enhanced by Better Feed from Ozh