Până să ajung în Italia, mare parte din viaţă petrecându-mi-o în mult iubita România, gunoiul îl aruncam simplu într-un coş, apoi îl duceam la ghenă. Cam ca restul rrumânilor. Da’ în Italia cică e pe bază de civilizaţie. Aşa că nu mai tine caterinca. Există triliarde de tipuri de gunoaie, coşuri, pubele si reguli. Deja mi se pare mai simplu să creşti un copil (coşmarul meu de când mă ştiu fiind ăsta ). Deci, avem aşa: gunoi reciclabil, nereciclabil, umido, hârtie, plastic, sticlă. Fiecare cu coşul lui. Din coş se duce în tomberon. Evident, fiecare cu a mă-sii. După care în zile diferite tre’ să-l scoţi la poartă să vină Gingireii să-l salte. Şi pt toate astea plăteşti. Zic eu destul. Spre exemplu eu plătesc 300 € pe an. Dar na, trec şi peste asta dacă n-ar fi băgat regula cretină de a cere saci speciali, reciclabili. Pe care-i primeşti fix când semnezi contract cu firma de salubritate. Adică primeşti 20 de bucăţi. Care, dacă nu ţi-ai propus să traieşti cu gunoiul în casă, îi termini extrem de repede. Şi care saci nu prea se găsesc peste tot. Întrebarea mea e de ce morţii lor, dacă tot plătesc un porcoi de bani nu dau şi ei saci lunar. Sau trimestrial, semestrial. Sau fie, anual. Dată fiind situaţia îi înţeleg pe ăia din Napoli. Nene, îţi baţi joc de mine, ţi-l arunc pe stradă. De acolo treaba voastră. Bine, în Napoli e cu totul şi cu totul altă situaţie dar ideea aţi prins-o sper. În aceeaşi ordine de idei îmi dau seama cât de uşoară poate fi salubrizarea pt firmele de profil. Adică semnăm contract, le dăm coşuri de gunoi şi tomberoane, tot mai multe în fiecare an (a, by the way, să nu vă mănânce în cur să aruncaţi medicamente, baterii şi tonere de imprimantă la gunoi ca e belea. Cu astea vă plimbaţi destul prin oraş până daţi de nişte tomberoane speciale. Şi culmea, oriunde ai locui ele sunt plasate la minim 3-4 km de tine şi la vreo alţi 2 km de parcare. Ce să mai, o mega plăcere) şi gata. Să se descurce. Cine nu respectă regulile lor plăteşte amenzi. Care sunt cam mari.

©2012 Alandala. All Rights Reserved.

© Mache for Alandala, 2011. | Permalink | 3 comentarii | Add to del.icio.us
Post tags: alandala, gânduri, Italia, pont

Feed enhanced by Better Feed from Ozh