Alandala » cronica de film

Portretul luptatorului la tinerete

Duţu Mihai — Thu, 07 Apr 2011 15:29:19 +0000

Titlul filmului te împinge la gândul că vei urmări un alt film prost „made in Romania”. Nimic mai greşit. E pt prima dată, cred, când filmul e mult mai bun decât titlul. Producţia urmăreşte viaţa celor care au opus rezistenţă instaurării regimului comunist în România. Se bazează pe fapte reale şi e al naibii de bine făcut. El prezintă (...)
Citeşte în continuare Portretul luptatorului la tinerete (229 words)

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Aceasta diva #2

Duţu Mihai — Mon, 07 Mar 2011 10:29:25 +0000

Da, se pare că îmi trag rubrică nouă pe blog. Rubrica divelor rrumâneşti. Întâi am descoperit cum Ramona Bădescu face figuraţie în filme acum e rândul altei dive – Monica Bârlădeanu aka Monica Dean. Sper că n-aţi uitat dar ea ne-a fost prezentată ca fiind noua mare stea dâmboviţeană. După ce a poposit un week-end la Hollywood şi şi-a tras nume de star – Dean – vedeta a revenit în bătrâna Europă. Unde a jucat în Francesca – o labă de film care cică a luat şi nişte premii. Dar să revin. Mă uitam la filmul Vallanzasca – Gli angeli del male, un film italian bun, despre viaţa criminalului Renato Vallanzasca şi la un moment dat, undeva pe la sfârşitul filmului, într-o acţiune ce ţine maxim 5 secunde apare în cadru o frunte klingoniană. Iniţial am zis că e tot Ramona Bădeascu – la frunte şi la succesul cinematografic cam seamănă cele 2 dive. Dar nu. Era Monica Bârlădeanu care conform italienilor se numeşte Monica Bârlăndeanu, după cum puteţi observa în print-ul de mai jos:

Deci cum? După ce apari în Lost şi în alte 2 labe de filme bine premiate: Moartea dlui Lăzărescu şi Francesca, te pretezi la aşa ceva? Cum adică să apari într-un cadru, tu marea divă? Înţeleg să faci asta când eşti la început, dar când deja eşti mare star ce rost mai are? Plus că în afară de Michele Placido, regizorul, şi Kim Rossi Stuart, actorul principal, nu prea mai sunt staruri pe afiş. Deci: de ce?

P.S.: Rolul Monicăi din film e cel al fetei unui miliardar. Ea este răpită de Vallanzasca pt răscumpărare. Are şi o replică cred că învăţată de la pe la fraierii ăia de Al Pacino şi De Niro şi pt care gagiul ei Bobby a plătit o căruţă de bani. Dar, pe ceas, nu durează întreaga scenă mai mult de 5 secunde. Oricum filmul merită văzut. E chiar bun şi povestea interesantă.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Coltul cinefilului

Duţu Mihai — Sun, 13 Feb 2011 21:36:30 +0000

The special relationship (2010). Super film cu mega distribuţie. Michael Sheen în rolul lui Tony Blair şi Dennis Quaid în rolul lui Bill Clinton. Filmul urmăreşte relaţie dintre aceştia. O idee de film excelentă. Merită văzut.

The company men (2010). Distribuţie de zile mari. Ben Affleck, Tommy Lee Jones, Chris Cooper şi Kevin Costner. Ideea din film e interesantă, criza văzută de corporatiştii americani. Ar fi fost şi mai ok dacă filmul ar fi apărut în 2008, poate mai învăţam şi noi câte ceva despre criza economică. Dar merge văzut şi acum.

Che bella giornata (2011). Super comedie made in Italy. De la seria Fantozzi n-am mai râs atât la o comedie italiană.

The tourist (2010). O labă de film. Angelina Jolie şi Johhny Deep nu reuşesc să facă decât o mare mizerie de film. Chiar şi în ciuda eforturilor depuse de mega diva Ramona Bădescu filmul e de evitat.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Sindromul Nicolaescu in cinematografia rrumaneasca

Duţu Mihai — Mon, 20 Dec 2010 20:12:50 +0000

Am văzut în ultima perioadă 3 filme rrumâneşti: Web side story, Marţi, după Crăciun şi Medalia de onoare. Primele două sunt varză. Bombiţe. Mai ales primul, marele film al lui Chişu. O poveste de 2 bani, actori de 3 lei şi o realizare de mare kkt. Nu pricep de ce a fost aşa de bine primit. Cel de-al 2-lea, Marţi, după Crăciun e mai bun decât primul dar la fel de prost. Cu ce am rămas din film? Cu imaginea păsăricii unei fufe. Atât. Povestea seamănă cu istorioarele ce vin din partea unor beţivi într-o cârciumă la ora închiderii. Cu specificaţia că alea pot fi de multe ori mai interesante. Cel de-al 3-lea în schimb a fost ok. Şi povestea şi personajele şi fapt rar întâlnit cu o încheiere care se apropie de ce găsim în 99,99% din filmele care nu sunt made in România. Am mai remarcat un lucru. În toate filmele se vântură aceiaşi actori. Înţeleg că Dragoş Bucur e super actor sau că Mimi Brănescu (acest băiat cu nume de fată) e pe val dar dă-o-n spanac de şmecherie. E ca şi cum la Hollywood ar filma doar de Niro şi Pacino. Cum ar fi să-i vezi an de an în sute de filme? Ţi se cam ia. Cu stilul ăsta glumele cu Sergiu Nicolaescu nu prea îşi mai au locul. Bănuiesc că şi în breasla actorilor se merge pe aceleaşi principii care guvernează Românica: pile. Altfel nu-mi explic cum de nu reuşesc să văd şi alţi actori în cele câteva zeci de filme care se fac anual în România.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Coltul cinefilului

Duţu Mihai — Tue, 07 Dec 2010 19:01:40 +0000

Benvenuti al sud (2010). Super comedie, de producţie italiană. Ştiu că filmele italiene sunt la fel de bune ca alea rrumâneşti dar ăsta chiar e bun. Râzi de te spargi. E despre un nene care e nevoit să se mute cu job-ul din Milano în sudul Italiei. Ceea ce e ca şi cum ai schimba ţara. Impactul dintre cele 2 Italii e fabulos şi bine redat în film. Merită văzut, îl recomand cu căldură!
The american (2010). O labă de film. Cu George Clooney. Merită văzut pt nurii fetei lui Michele Placido (comisarul Catani pt cei din era tubului catodic şi a antenelor bulgăreşti), în rest fiind un film de toată jena.
The social network (2010). Film despre fondatorul (fondatorii) Facebook. Vreţi să vedeţi cum a început totul o puteţi face urmărind acest film. Distribuţie ok şi poveste (reală) interesantă.
Inception (2010). Nu sunt fan Di Caprio şi dacă aş fi urmărit filmele strict după distribuţie pe ăsta l-aş fi ratat. Şi filmul chiar merită văzut. Ideea e ceva mai complicată şi dacă eşti fan Rambo n-ai să pricepi nimic.
Stone (2010). Filmul promitea multe din trailer. Distribuţie de excepţie: Robert de Niro, Edward Norton, Milla Jovovich. Dar filmul e de kkt. De Niro e varză, Norton o mai scaldă cumva. În schimb Milla e singurul motiv care m-a ţinut treaz până la finele filmului. Merită doar dacă îţi era dor de Milla Jovovich.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Coltul cinefilului

Duţu Mihai — Sun, 31 Oct 2010 12:47:55 +0000

* Wall Street: Money Never Sleeps (2010). Criză, bani, bursa de valori, lux, trădare, conspiraţii şi distribuţie bună. Michael Douglas excelează. Cred că filmul este mai pe înţelesul multora faţă de prima parte, criza economică fiind un subiect de discuţie în mai toate familiile şi prin mai toate mediile. Filmul are de toate: intrigă, răsturnări de situţie, subiect şi poate ce e cel mai important o continuitate logică. Merită văzut.
* Shanghai (2010). Filmul urmăreşte evenimentele din cel de-al 2-lea război mondial din Asia. Mai exact în Shanghai, ultima redută în calea japonezilor. E un film cu spioni. Cu un John Cusack de zile mari.
* Animal Kingdom (2010). Acţiunea are loc în Australia şi filmul urmăreşte povestea unei familii extreme de violente, fiind inamicul public numărul 1. Filmul poate devein plictisitor în condiţiile în care vă aşteptaţi la briz-briz-uri hollywood-iene. Are violenţă dar într-un stil mai australian.
* The Switch (2010). Comedie de week-end, uşoară. Cu Jennifer Aniston şi un trist care cam strică filmul.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Cronica de film

Duţu Mihai — Fri, 01 Oct 2010 10:08:20 +0000

Boardwalk Empire (2010). Super serial. Acţiunea are loc în anii ’20 la începutul prohibiţiei, în Atlantic City. Evident acţiunea se desfăşoară în jurul mafioţilor din acea vreme. Îl avem pe Al Capone, care este prezentat încă de pe vremea când era un simplu şofer, Lucky Luciano, Arnold Rothstein şi alţii. Distribuţia este una de excepţie. Rolul principal este atribuit lui Steve Buscemi, care interpretează trezorierul oraşului Atlantic City şi totodată şi marele boss din zonă. Dacă mai adăugăm că printre producători îl găsim şi pe Martin Scorsese se întrunesc toate condiţiile unui super serial. Recomand.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Coltul cinefilului

Duţu Mihai — Mon, 13 Sep 2010 08:12:53 +0000

* Robin Hood (2010). Fără Kevin Costner dar cu Russell Crowe. Interesant şi mult mai apropiat de legendă.

* Frozen (2010). Super film, la finele căruia probabil veţi sta departe de teleferice şi pârtii de schi.

* Twelve (2010). Un fel de liceeni. Fără Bănică Jr şi Oana Sârbu, căci e varianta New York. În rest de toate pt toţi: bani, droguri, sex şi crime. Plus 50 Cent. Filmul e mai mult decât ok.

* The experiment (2010). Idee mişto. Nişte Gigei acceptă (pt 1.000 usd/zi) să se joace de-a hoţii şi vardiştii supravegheaţi. Nice.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Coltul cinefilului

Duţu Mihai — Wed, 14 Jul 2010 10:38:49 +0000

* The Karate Kid (2010) – remake după filmul cu acelaşi nume din ’84. În rolul lui Miyagi îl avem pe Jackie Chan. Ideea e aceeaşi şi e simplă: “Binili învinge totdeauna”.

* Greenberg (2010) – un film (cam prost) cu Ben Stiller. Se urmăreşte viaţa unui ratat şi clişeele din viaţa unor snobi dă Los Angeles. Merge la fix dacă ai insomnii.

* Grown ups (2010) – super comedie. Un film care a reuşit să strângă un comando de măscărici: Adam Sandler, Chris Rock, David Spade, Rob Schneider şi Salma Hayek. Ideea filmului n-are importanţă şi devine un detaliu minor în faţa glumiţelor făcute. Dacă vrei să (te) râzi, watch this movie!

* Killers (2010) – un spy comedy drăguţ dacă eşti fan Katherine Heigl (care-i bună rău) sau Ashton Kutcher. Dacă nu, poţi să nici nu-l încerci.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh

Un prophète (2009) – film -

Duţu Mihai — Wed, 24 Mar 2010 20:12:51 +0000

Regie: Jacques Audiard

Distribuţie: Tahar Rahim, Niels Arestrup

IMDB

Un film absolut superb, de producţie franceză, care a candidat şi la premiile Oscar de anul acesta pt titlul de cel mai bun film străin dar care a câştigat şi alte premii de prestigiu pe la alte festivale. Filmul urmăreşte povestea unui arab ajuns în puşcărie pt a urma o condamnare de 6 ani. Aici devine sclavul italienilor care conduc practic puşcăria şi nu peste mult timp ajunge un mare boss dincolo de gratii, folosindu-se de condiţia lui subapreciată. Filmul nu abundă în clişeele Hollywood-iene, nu ne prezintă personajele ca pe nişte eroi cu puteri magice (gen Michael Scofield din Prison Break) şi nici puşcăriile americane. Filmul urmăreşte caracterele unor oameni ajunşi în condiţii limită. Urmăreşte perversitatea de care este capabilă o fiinţă umană pt a-şi face viaţa mai bună şi de a se adapta oricăror condiţii pt a supravieţui. Habar nu am dacă în puşcării e aşa cum ni se spune în acest film. Nu despre asta e vorba în această producţi. Puşcăria e doar un aspect. Filmul merită văzut şi revăzut şi servit în momentele în care te simţi blazat. Recomand!

P.S.: Ca un efect secundar, acest film mi-a provocat şi o altă plăcere deosebită căci în film, italienii şi-o cam fură urât. Asta e, după 3 ani de italia, încep să nu mai „halesc” italieni. Cu mici excepţii.

Feed enhanced by Better Feed from Ozh