Alandala

După cum bine n-aţi remarcat de vreo săptămână (aproape) mi-am prelungit vacanţa. Şi eu şi blogul. Faza e că mi-am (re)găsit vocaţia – turist. E al dracu de bine să fii turist şi în cazul meu şi ghid turistic. Mi-aş prelungi starea asta de bine mai mult decât poate suporta bugetul meu actual, dar cu puţin noroc dacă o pun la loto mai mult decât turist nu vreau să fiu. Forever and ever. La nivel teoretic îmi voi abandona noul hobby undeva la finele săptămânii viitoare când voi umple iar blogul cu emanaţiile mele. Până atunci … .

P.S.:   Probabil că vreo 2-3 rătăciţi se aşteptau să scriu şi eu despre caterincile din ultima vreme: despre ţiganii noştri, despre spaniolii care ne cam iau la per-pules când apucă sau despre şezătorile marelui Will. N-o s-o fac. Sau nu aşa cum îşi doresc unii. Pt că n-am de ce. În primul rând imaginea de boschetari ne-am format-o în ultimii 20 de ani şi greu ne-o vom schimba, indiferent cât de opăriţi vom fi şi câte petiţii virtuale vom semna. Apoi despre şezătorile lui Will … ei bine, aici, poate că voi dezvolta subiectul. Mai ales pt ăia care se simt “mândri că sânt români” (de la Brânză cetire).