Alandala

În ultimii 2 ani am înţeles că a fi jurnalist e mare şmecherie. Dacă nu eşti jurnalist eşti nimeni pe lume. Probabil de aici le rezultă multor cercopiteci că eu am pretenţii jurnalistice. Din nou, nu reuşesc să râd la glumele şi aluziile lor, dar promit să-i cred pe cuvânt. Ce nu pot să înţeleg e de ce unii sunt aroganţi şi superiori când doar preiau ştiri de pe la alte ziare şi înşiră statistici prin cărţi. Un mic exemplu. Acum, Alina a explicat cum stă treaba fix cu ştirea asta. Da’ probabil nu se ridică la nivelul celor de la oficina internaută a lui Zeus. Acolo jurnalism înseamnă preluat ştiri şi înţelesul lor e ceva opţional. Mişto. Totuşi de unde aroganţa acestor indivizi? Să fie de la şcoala de … stat, pe care au urmat-o? Să fie scris cumva în fişa postului ca atunci când un Gigel scrie despre noul tău şef care a fost eclipsat de foştii tăi amici şi colegi trebuie să răspunzi prompt? A, dar să o faci elegant, subtil şi cu trimiteri fine. Păcat că vieţuitoarele direcţionate n-au priceput nici aluzia şi nici eroarea. Da’ nu-i nimic, mai încercăm. Bine că (nu) suntem jurnalişti.

P.S.1: Ştiu, sunt rău, uşor mârlan, dar ce pretenţii să ai de la un absolvent de şcoală privată? Înţeleg să mi se dea peste bot când greşesc, dar când îţi demonstrez că şefuţii tăi sunt idioţi şi singura ta replică e că am făcut un acord greşit reacţionez aşa, uşor suburban.

P.S.2: Ăsta e un post pe care n-am vrut să-l scriu, deoarece persoana vizată e ultima cu care mi-aş fi dorit să mă contrez. Da’ cum nu întorc obrazul celălalt când sunt lovit decât dacă-mi spune cineva că bunicu’ a jucat în „Biblie” reacţionez şi eu cum pot.