Haiducii electronici

Săp­tămâna asta, joi mai exact, undeva la un radio din Torino, a par­ti­ci­pat la o emi­siune marele sena­tor al mel­ci­lor Vio­rel Badea. Pe post de mode­ra­tor o duduie care-şi arată muş­chii elec­tro­nic pe un forum. Nu al guris­tu­lui, ci al unora care au jumate de neu­ron în plus. Da’ degeaba. Îmi aduca aminte că pippu­şii res­pec­tivi l-au sfâşiat pe Badea în cam­pa­nia elec­to­rală. Omul, vii­tor sena­tor, era cu ner­vii în pio­neze. Ce s-a întâm­plat între timp rămâne o enigmă. Ce-au păţit hai­du­cii elec­tro­nici de au ajuns de la şacali la adul­me­că­tori de dos? Se aştepta lumea ca sena­to­rul să fie pus la zid cu pro­bleme reale. Canci. I-au fost ser­vite mingi şi s-a dis­cu­tat des­pre eterna pro­blemă ine­xis­tentă a rru­mâ­ni­lor din Italia:

1. mai multe consulate

2. mai multe consulate

3. mai multe consulate

Dragi coca­lari hai­duci, aflaţi de la man­dea (şi dacă nu mă cre­deţi, luaţi de cer­ce­taţi) că sun­tem comu­ni­ta­tea de stră­ini pre­zentă în Ita­lia cu cele mai multe con­su­late şi amba­sade. To nu vă ajunge? Dar des­pre piaţa mun­cii nu duce pe nimeni capul să vor­bească? Dar des­pre recu­noş­te­rea diplo­me­lor rru­mâ­neşti şi redu­ce­rea biro­cra­ţiei în acest sens, nimic? Era un nene (a murit de mult, în caz că încer­caţi să-l cău­taţi pe Face­book), Maslow pe numele său care a dezvol­tat o pira­midă care-i poartă numele. Pira­mida lui Maslow. Adică asta:

Noi, rru­mâ­nii din Ita­lia, sun­tem undeva la bază. Când se va dis­cuta des­pre această situ­a­ţie şi când se va dis­cuta des­pre solu­ţii? Care nu sunt greu de realizat/obţinut. Adică o cre­ş­tere ar fi posi­bilă în momen­tul în care am avea liber­tate deplină pe piaţa mun­cii ita­li­ene, când stu­di­ile noas­tre vor fi recu­nos­cute cu ade­vă­rat (deci nu doar la nivel teo­re­tic şi nu după ce treci prin probe care l-ar scoate la pen­sie pre­ma­tur până şi pe Prâ­slea cel voi­nic). Şi să moră Jean şi veci­nii mei iubiţi, dacă, în acest sens, ne ajută con­su­la­tele sau amba­sa­dele. Dar dacă tot sun­tem aici, de ce nu dis­cu­taţi (cân­dva) şi des­pre situ­a­ţia absurdă a cetă­ţea­nu­lui (m)U.E. rru­mân, care ase­meni lui James Bond, e pose­sor de docu­mente de iden­ti­tate (a se citi bolen­tin) eli­be­rate de 2 ţări, când legea şi legile zic că e uşor în exte­ri­o­rul ei/lor. Asta ca să nu mai pome­nim de ridi­co­lul situ­a­ţiei. Sau când anume veţi dis­cuta des­pre ce tre­buie să facă un rru­mân care este rezi­dent într-o ţară stră­ină? Asta pt a putea fi repe­rat mai bine de auto­ri­tăţi în cazul în care are un tra­gic acci­dent în urma căruia moare. Căci de rru­mâni uitaţi prin morgi sun­tem sătui. Şi ghici ce? Nici în cazul ăsta con­su­la­tele şi amba­sa­dele nu pot face nimic. Sau dacă aceste subiecte nece­sită pose­sia unei duzini de neu­roni, de ce nu repli­caţi atunci când nenea Badea zice că-şi mai face un birou şi-o fili­ală PDL în Ita­lia? Gen: “da’ şefu, e legal?”.  A, e grele, nu? E mult mai sim­plu în faţa unui PC şi cu pute­rile nemăr­gi­nite ale unui mode­ra­tor sau admi­nis­tra­tor de forum. Sunt con­vins că dacă într-o zi ar rămâne fără aceste mici avan­taje vir­tu­ale, micu­ţii ar umbla prin casă cu lumina stinsă şi în vâr­ful picioa­re­lor. Hai­du­cior, puppi­şi­lor, reloa­de­di­lor, se aude? V-aţi pier­dut cura­jul la foş­ne­tul unei cărţi de vizită? Căci des­pre bani şi mită nu poate fi vorba deo­a­rece, rru­mâ­nul în gene­ral, e mult prea prost pt a şantaja.

• Boo­k­mark on Delicious
• Digg this post
• Reco­m­mend on Facebook
• Tweet about it
• Sub­scribe to the com­ments on this post
• Tell a friend

Tags: diaspora, Italia, PD-L