Hai să plângem şi să căutăm vinovaţi

Frig rău, să moară Jean. Nu ca în Româ­nia, dar la –10 grade, în Ita­lia ai impre­sia că eşti în Sibe­ria. Pt că e neo­bi­ş­nuit de frig. De curând au murit şi doi rru­mâni din Ita­lia. Unu’ pe lângă Vene­zia şi altul în Padova (mância-c-aş, de luni sunt în Padova şi e un frig de crapă pie­trele. Şi asta o simt din par­care până ajung la birou, deci maxim 50 de m, dară­mite să mai vieţu­ieşti p-afară. Brrr). Eh şi a des­co­pe­rit jur­na­listu’ asta. Bă, şi să te ţii ce s-a încor­dat şi şi-a îndrep­tat furia spre con­su­la­tul rru­mân de la Trieste. Ca să vază ce au de decla­rat. A, un mic aspect, rru­mâ­nii dece­daţi erau bos­che­tari. Deci dor­meau pe străzi, deci nu erau înre­gis­traţi pe nică­ieri, deci … . Deci, ce treabă să aibă con­su­la­tul? Îmi aduc aminte că într-o ţară europeano-bananieră, numită Româ­nia, în caz de ger se insta­u­rează stare de urgenţă. În ase­me­nea cazuri, bos­che­ta­rii şi oame­nii cu pro­bleme medi­cale sunt trans­por­taţi la cen­tre spe­ci­ale unde pri­mesc îngri­jiri. Să înţe­leg că în Ita­lia nu se poate? La Padova, spre exem­plu, există o con­si­li­eră în pri­mă­rie şi e rru­mâncă. Ea se numeşte Nona Evghe­nie. În arti­col ni se mai zice că ea locu­ieşte în veci­nă­ta­tea locu­lui unde şi-a dat sfârşi­tul una din vic­time. Nu, băi, nu locu­ieşte şi ea pe străzi. Oare nu şi-a dat seama că e cam frig pt un Gigel care doarme afară? Eh, să zicem că de la bor­dul Jaguar-ului per­so­nal vezi mai greu rea­li­ta­tea. Dar această doamnă ar putea da rela­ţii des­pre vic­time, ar putea lua măsuri, ar putea da expli­ca­ţii. În ultimă instanţă jur­na­lis­tul ar putea explica citi­to­ri­lor că amba­sa­dele sau con­su­la­tele nu au cum să ţină evi­denţa bos­che­ta­ri­lor rru­mâni. Nu au cum să facă asta auto­ri­tă­ţile locale, dară­mite ale noas­tre. Punem pariu că nici în ţară nu se ştie nimic de vic­time? Sau că se ştie doar că sunt în Ita­lia. Unde anume, e mai puţin impor­tant. E chiar atât de greu să infor­mezi? E chiar atât de greu să faci cunos­cut fap­tul că în momen­tul în care ai deventi rezi­dent într-o ţară stră­ină unde există un con­su­lat sau amba­sadă a ţării de ori­gine e impe­rios nece­sar să-ţi anu­nţi pre­zenţa? E şi sim­plu de rea­li­zat. For­mezi un număr şi comu­nici că înce­pând din data x, tu, rru­mâ­nul x locu­ieşti în loca­li­ta­tea x, din ţara x. Aşa te are lumea în evi­denţă şi dacă te ia doamna cu coasa, nu se mai con­sumă timp şi resurse pt a-ţi găsi hoitul. Deci, e greu. E greu să scrii, prin­tre altele şi des­pre Gingireii-haiduci care vieţu­iesc pe lângă con­su­late şi îţi iau bani pt o pro­gra­mare. E mult mai sim­plu să te înfu­rii pe con­su­late. Ştii de ce? Pt că ori­când vei găsi minim 5 rru­mâni care vor avea ceva de comen­tat la adresa lor. Ba că au pro­gram scurt (fff ade­vă­rat), ba că răs­pund în sic­tir (fff ade­vă­rat, doar sunt rru­mâni înăun­tru) şi uite aşa arti­co­lul e citit şi apre­ciat. Fid­bec iz 50, nu?

P.S.: Deo­a­rece jur­na­lis­tul (de fapt o ea) face parte din ace­laşi trust cu guris­tul, care a vrut să mă înjure dar a sfârşit prin a-şi înjura colega, mă aştept să înceapă să mă muşte de cur şi după această pos­tare. Spor! Doar o rugă­minte: după atâta rim­ming aş dori să mi se facă şi o fela­ţie, că tot duci grija cucu­lui meu. Urât, domne, urât mai vor­besc. 

Later edit: După acestă pos­tare am sufe­rit o pier­dere grea şi ire­cu­pe­ra­bilă. Miruna, autoa­rea arti­co­lu­lui, m-a pără­sit, defi­ni­tiv, cred, pe face­book. Plâng şi mă dau cu capul de pereţi, nu ştiu ce să mai fac. Viaţa nu mai are sens. Întâi Nona Evghe­nie şi acum Miruna. Doam­ne­e­eee, ce viaţă tristă.    Ce-mi place că de ghe­rţoii care le jig­nesc în ulti­mul hal, fără argu­mente, nu se dezic. Nooo, ăia sunt colegi. Totuşi m-a pără­sit după ce mi-a zis că am avut dreptate.