Justiţia italiană reformată
Fierbe Italia de câteva luni de când se dezbate problema proceselor. Se doreşte cu orice preţ introducerea unor norme care să impună un timp mai scurt de soluţionare proceselor. Motivaţiile fiind foarte multe. Teoretic e ok şi o astfel de măsură se poate aplica şi-n România. E bună şi va fi eficientă pt ca nu vei mai îmbătrâni pe holurile sălilor de judecată în aşteptarea verdictului. Se taie macaroana unora care au profitat de sistem. Dar. E un real avantaj pt oamenii cu bani şi pt mafie. Pt că ăştia sunt aduşi în faţa judecătorului dar din lipsă de probe vor fi puşi în libertate. Rapid, că e proces rapid. Mi se rupe mie de ăştia. Şi de mafie şi de oamenii plini de bani care se judecă. Cu mafia nu voi intra în contact şi pe oamenii cu bani evit să-i întâlnesc în ipostaze … penale. Pe mine, ca rezident în Italia, mă interesează ce se va întâmpla cu rrumânii ajunşi în faţa judecătorului. Vă mai amintiţi de Mailat? E nenea ăla tuciuriu care, deşi fără a se putea proba (caterinca maximă fiind că ADN-ul de la faţa locului, recte crimei, a fost şters de … ploaie) concret e puţin închis. Pă viaţă, cum s-ar zice prin unele locuri. Cică va fi cu recurs, dar cine mai crede, cine mai ştie? Da’ de Racz vă mai amintiţi? Cam cum ar decurge un astfel de proces? Îmi pot imagina:
Un rrumân este adus în faţa judecătorului acuzat fiind de comiterea infracţiunii de viol. După ce a scăpat de furia macaronarilor care încercau să-l linşeze (căci v-am zis, îmi imaginez un tablou cu proces rapid. Deci l-au prins pe Gingirel şi fuguţa cu el la judecată) omul e întrebat cum pledează.
Gingirel: “Onorată instanţă, să moară Jean. Cum care Jean? E un fraier care tot moare în glumele şi dudele mioriţice. L-a înlocuit pe Bibi, care murise de prea multe ori. Mă rog, să moară familia mea dacă am futut-o violat-o pe bagaboanta fomeia asta. Eu eram în altă parte, să mor io.”
Judecătorul: “Inculpat, linişte. Las’ că ştiu eu cum sunteţi voi. Deci, care sunt probele?”
Poliţiştii: “Păi, onorată instanţă, ştiţi, a jucat Milan ieri şi am stat până târziu. Dimineaţă am deschis tv-ul şi am văzut ce făcuse rrumânul ăsta. L-au descris clar: cu accent est-european, tuciuriu, cu faţă de boxer, prost îmbrăcat şi cu pungă de la Lidl în mână. Se potriveşte perfect. Ne trebuie ceva timp să mai strângem probe, dar cum îl scoatem afară liber că aşteaptă familia victimei să-l încingă”
Judecătorul: “Băi, sunteţi tâmpiţi? N-avem timp. Nu ştii ce-a hotărât Silvio (omologul lui Băse)? Procese rapide. L-au descris la tv? El e. 10 de închisoare. Luaţi-l. Următorul … ”
Bine, o să ziceţi că e doar imaginaţia mea bolnavă, dar realitatea nu o să difere prea mult. Will see! Sunt convins că Racz ar avea o altă soartă în cazul noilor procese. Sunt ferm convins că Mailat ar fi dus în faţa plutonului de execuţie după un proces rapid. E chiar mişto să fii rrumân în Italia. În fiecare zi descopăr lucruri noi.
Tags: despre, diaspora, Italia, pont
Posted February 1, 2010 by Duţu Mihai under despre, diaspora, Italia










