Alandala

Ante-scriptum:Atenţie,  nu este vorba de dl Cincu, despre care circulă zvonuri că ar fi un ţepar. Eu, personal, nu cred aceste zvonuri.

Rrumânul de multe ori s-a lovit de mecanismele birocratice infecte ale băncilor din România. Cel puţin 8 din 10 rrumâni ştiu că acum ceva vreme în România, pt a accede la un credit de nevoi personale, un credit pt bussines sau unul ipotecar trebuia să îndeplineşti condiţii aberante şi să treci prin probe demne de basmele lui Petre Ispirescu. Asta dacă nu doreai să dai o mică mare şpagă şi totul se rezolva repede. Repede pt o ţară bananieră. Eh, şi rrumânul a plecat din ţara natală sătul, printre altele, şi de aceste aspecte. Odată ajuns în Occident, după ce a trecut cu greu peste şocul provocat de descoperirea faptului că aici trebuie să munceşti, omul nostru a descoperit că poate obţine un credit. Pt maşină, pt nevoi personale şi în multe cazuri chiar pt locuinţă. A descoperit că nici nu trebuie să dea şpagă pt a obţine aşa ceva. Dar asta nu a durat mult. De ce? Pt că prin 2004, în Italia (căci la Italia mă refer acum) a apărut o nouă categorie de … întreprinzători, numiţi mediatori de credit. În România mai sunt numiţi ofiţeri de credit. Eh, această categorie, teoretic este atent controlată de stat. Cine lucrează în acest domeniu este înscris la banca Italiei într-un avizier public, numit albo dei mediatori creditizi (în italiană). La fel ca notarii, avocaţii, etc. . Ce presupune această categorie/muncă? Mediatorul de credit se interpune şi intermediază relaţia dintre bănci şi client. Există un avantaj pt client dacă lucrează cu un mediator. Clientul, să zicem că are nevoie de un credit pt nevoi personale de 30.000 €. Cam asta e suma maximă care se poate obţine în cazul unui astfel de împrumut. Cum în Italia exista câteva mii de bănci, e foarte posibil ca omul nostru, clientul, să fie clientul unei bănci de rahat. Mai exact directorul filialei acelei bănci să nu dorească (din varii motive, gen: siguranţa împrumutului, rasism, etc. ) să-i acorde împrumutul dorit sau să-i ofere un împrumut cu o dobândă mare (de la 14% în sus, deja e mare spre cămătărie). Ce are de făcut clientul? Se duce la un mediator. Mediatorul lucrează cu mai multe bănci (toţi o fac, nu-i nici un secret şi nici ceva ilegal) şi poate obţine un produs mai bun (la împrumut mă refer) în funcţie de situaţie. Evident, pt asta clientul plăteşte un comision. Undeva la 5% din suma împrumutată, în cazul unui credit de nevoi personale (prestito, în italiană) şi de la 1 la 3 % din suma împrumutată în cazul unui credit ipotecar. Eh, de aici începe distracţia. Comisioanele respective, trebuie să fie explicate clientului şi trebuie să se regăsească pe contract. Obligatoriu. Comisionale plătite de client nu înseamnă bani aduşi de acasă de acesta pt a plăti mediatorul. No way. Ele se vor regăsi în contract, în rată. Un exemplu. Clientul cere 10.000 €. Se adăugă la această sumă asigurarea (obligatorie) x €, cheltuieli cu dosarul x € şi comisionul x €. Total: 10.000 € + x + x + x. Ce fac ţeparii? Repet, a mia oară, nu e vorba de dl Cincu. Cer comision şi bani (pt care folosesc diverse justificări) pt diverse motive şi în diferite etape. Spre exemplu cer comision înainte sau după chiar dacă clientul regăseşte respectivul comision şi în contract. Practic clientul plăteşte de 2 ori.  Mai cer bani (3-500 € de regulă) doar pt a organiza dosarul. În cazul ăsta, acest tertip se foloseşte în cazul creditului ipotecar (mutuo, în italiană). De ce cer şi de ce primesc aceste sume?

1. Rrumânul e obişnuit să dea şpagă. Oriunde, oricând şi pt orice.
2. Rrumânul nu citeşte contractul şi se încrede în Gigelul din faţa sa, mai ales dacă este îmbrăcat la 4 ace şi se află într-un birou elegant şi central.
3. Rrumânul are nevoie de bani şi ar face orice să obţină câţi mai mulţi. Chiar şi să fie fraierit, înţepat, înşelat.

Astea ar fi principalele motive. A, să nu uit, cel mai important, clientul nu va primi chitanţă pt sumele cerute, altele decâţ cele din contract. Dar asta nu-l preocupă pe client. De ce? Pt că e bou, am mai zis asta. Deci, este ilegal ca un mediator să-ţi ceară bani pt munca prestată, dacă banii respectivi nu sunt însoţiţi de o chitanţă şi nu se regăsesc în contract. Punct. Cei mai mulţi fraieri care cad în plasa unor astfel de ţepari (care şi ei la rândul lor sunt rrumâni) sunt rrumâni. Nu o să auziţi de marocani (sau pt retarzi marochini) sau albanezi care şi-o pot fura în halul ăsta. Ştiţi de ce? Pt că doar suntem îndeajuns de idioţi pt a putea deveni astfel de victime. Să nu uităm că venim din ţara unde la scurtă vreme după experienţa neplăcută numită Caritas s-au lăsat duşi de nas şi cu şmecheria lui Vântu. Frumos popor nu? Plus că ţeparii, dincolo de capacitatea de a prosti idioţi, sunt nişte indivizi exagerat de idioţi. Dar îndeajuns de buni pt a-i prosti pe alţii.