Alandala

Week-end-ul trecut am fost la Roma. Firma pt care lucrez a organizat o mega şezătoare pt toţi angajaţii. Foarte mişto şi o experienţă minunată. În prima seară, organizatorii au avut în program cina la o mega locaţie din Roma – Jet Set. Am zis pas şi m-am întâlnit cu nişte amici. Bine am făcut căci colegii mei au ajuns la o locaţie de super fiţe şi au mâncat un rahat. Bine, nu m-am dus la Roma cu scopul clar de a hali, dar după o zi de prezentări, discursuri şi noutăţi, te cam taie de la stomac şi simţi nevoia să îmbuci ceva. Ei bine, în locaţia de fiţe, nu prea s-a mâncat, drept pt care oamenii s-au întors la hotel lihniţi şi ofticaţi. Dar nu ofticaţi total. Băi, nene, erau extrem de bucuroşi că l-au cunoscut pe un Gog, care am înţeles că e mare sculă prin Roma şi prin Italia. Un fel de Jiji Becali, nu doar pt că a făcut pârnaie. Nu, sunt asemănători pt că ambii aruncă cu €-uroi în stânga şi-n dreapta. Ei, şi pt colegii mei, de altfel oamenii ce par întregi la minte, să stea lângă acest Ricucci li s-a părut o mare şmecherie. Să poată intra într-o locaţie de mare fiţe, la fel. Drept pt care, pot afirma fără îndoială, că la nivel de meltenism şi manelism urban, rrumânii şi italienii sunt la fel. Exact la fel. Sunt convins că în maxim 5 ani, manele se vor cânta şi-n italiană şi vor fi  la mare modă. La o adică dacă Salam a fost refuzat la Eurovision (în sfârşit e cineva care gândeşte şi-n România. Eu deja îmi imaginam cum ar fi fost cu behăitorul Salam reprezentând România la Eurovison.) se poate îndrepta spre piaţa italiană. Face un clip cu €-uroi zburând, învaţă 3-4 fraze în italiană şi gata. Succes garantat. Se aude? Pe ei, pe mama lor!