Alandala

De vreo 3 zile zac şi sufăr datorită unei nenorocite de gripe (pt curioşi, nu e porcină şi dacă asta mi-aţi dorit vă doresc la fel şi eu. ). La mine gripa vine cu aceeaşi regularitate ca şi menstruţia la femei. Ceea ce este enervant, dar se pare că n-am ce face. Eh, şi cum stăteam eu bolind şi consumând în cantităţi industriale medicamente (deh, sprijin destul de asiduu o industrie, în vreme de criză. Deci sunt şi eu un cineva, nu?) am aterizat (cu ajutorul telecomenzii) pe postul Realitatea tv. Băi şi acolo, la o şezătoare se discuta despre afacerile din România. Mai exact despre cum să faci afaceri cu 1.000 €. Beton, mi-am zis. Exact ce-mi trebuia. Doar că gingireii de la Realitatea nu pot dezvolta un subiect. E ca şi cum ar face un promo la ştiri. Când am auzit despre asta, prima dată la Mircea Badea, am zis că e caterincă, că nu e posibil. Deci, încep ei (erau nişte neni acolo şi 2 dudui omniprezente, indiferent de subiect) şi discută. Cică: „Domne’ să faci afaceri cu 1.000 € în România e imposibil. De ce? Pt că 500€ îi dai ca impozit”. What? Băi şi se mai întrebau ei dacă prin alte zări e la fel. Este. În unele ţări, precum Italia, e chiar mai rău. În Italia plăteşti 3.000 € pe an, minim, dacă vrei să devii biznizmen. Dar să vorbeşti despre impozitul pe care îl vei datora când ţi-ai propus să discuţi despre oportunităţile unui biznis mi se pare o prostie tipic rrumânească. Aveam impresia că se va discuta despre idei. Că se vor da sfaturi. Nimic. După fraza aia au dat-o în fraţii Cămătaru. Şi gata. S-a dus dracu’ şi tema şi emisiunea şi speranţa mea că pot face biznis în România cu 1.000 €. Dar de ce se întâmplă aşa ceva? Pt că în România nu există spirit de întreprinzător. Îmi aduc aminte cum în ’90 mai tot rrumânul avea magazin universal. Vindea tot, de la chiloţi la pâine. Erau sute, mii de magazine. Erau şi clienţi. Că lumea vroia să mestece cingo american, să bea Coca-Cola şi să spele cu Ariel. Era destrăbăl. Câţi au mai rămas biznizmeni? Poate 10% din ei. Pt că nu pricepem nimic din economie, management, marketing şi alte americănisme. Noi am descoperit că în Occident se munceşte şi am fost dezamăgiţi. Ori să te gândeşti la biznisuri ştiind aşa ceva e deja exagerat. Întrebaţi orice rrumân ce ar face cu câteva mii de €. În ce ar investi? În imobiliare (asta în ciuda crizei) sau într-un bar sau restaurant. Atât. Restul e pt proşti. Nici o idee nouă. Nici o invenţie. Nimic. România musteşte de biznisuri la cheie – franchaisingurile. Pt că dau siguranţă. Adică bagi bănuţul într-o reţetă confirmată şi aştepţi rezultatele. Ce poate fi mai simplu? Nu e cu bătăi de cap, nu va fi cu tradiţii. D-aia suntem cine suntem şi mereu vom fi la fel. În on-line e la fel. Teoretic, on-line-ul oferă oportunităţi tuturor. Practic, noi rrumânii, nici acolo nu excelăm. Evident nu mă refer la fraudele IT.

Morala? Dacă nu te-ai născut într-o familie cu bani, tu, simplu rrumân, nu poţi face biznisuri în România. Câteva motive:

1. E prea complicat.

2. E cu muncă şi responsabilităţi şi deci câh.

3. Banii se câştigă mai greu decât luptele din WOW sau CounterStrike

4. Banii pe care ar trebui să-i investeşti îi poţi folosi ca avans pt o maşină (germană de preferinţă). Sau îţi cumperi un laptop nou. Sau te duci la lăutari. Sau îţi iei nişte ţoale dă firmă dăn Mall. Eh? Parcă aşa mai vin d-acasă, nu?