Alandala

Nu-mi fac veacul prin vreo mare metropolă italiană, ci într-un mic orăşel de 50.000 de locuitori. Dar atunci când caut un loc de parcare în Pordenone mă simt ca unul din Milano sau Roma. Adică alerg zeci de km pt a găsi un loc de parcare şi parcări sunt nenică. Teoretic îndeajuns de multe pt un astfel de oraş. Doar că în Pordenone în fiecare parcare amenajată, din 10 locuri disponibile minim 4 sunt pt handicapaţi şi nu exagerez cu cifrele. După numărul de locuri de parcare ai zice că jumătate din locuitorii Pordenone-ului sunt handicapaţi. Bine, e oarecum valabil în multe cazuri dacă socializezi cu “băştinaşii”.   Dar să revin la parcări. Între 7 dimineaţa şi 12 nu găseşti neam un loc de parcare, sau trebuie să pândeşti zeci de minute până iese un Gog şi-i poţi lua locul. Locuri libere în permanenţă sunt la handicapaţi. De fiecare dată. Drept pt care mă întreb de ce morţii mă-sii ocupă ei jumătate din parcări dacă nu le folosesc? Sunt puse la hoha cred. Cert e că dacă mimezi că ai fi handicapat şi ocupi un astfel de loc te lipeşti de o amendă. Am ajuns să invidiez handicapaţii în Italia.