Alandala

Şi-a furat-o Berlusconi. Urât. O să-l doară rău şi mâine şi încă vreo câteva zile de acum încolo. Dar cazul ăsta nu este singular. Nu există riscul de a se crea un precedent. Precedente există. Până şi la noi Constantinescu şi-a furat o sticluţă cu cerneală şi Iliescu nişte pietriş de cimitir. Eu stau şi mă întreb ce dracu’ păzesc serviciile secrete? În toată lumea. Adică Gigeii ăştia, victime nefericite, sunt şi ei miezul din dodoaşcă la un moment dat şi ai crede că cefele late de pe lângă ei îi apără până şi de muşte. Canci. Sunt şi ei p-acolo pt că oricum nu se întâmplă nimic şi când e să se întâmple apăi se întâmplă. Chiar am impresia că specia noastră este oarecum paşnică şi la anumite intervale apar astfel de evenimente care ar putea, la o adică, să fie chiar şi mai violente şi mai tragice. La dracu’ şi cu filmele astea americane în care sunt prezentaţi diverşi Gingirei care-şi dau viaţa pt cel pe care trebuie să-l apere. E totul o caterincă, o harneală fără margini şi în acest moment parcă am mai puţine şanse de a primi un pumn în pifometru de la vreun lunatic, aşa, fără motiv specific, cum se întâmplă cu unii şefi de stat. Sunt sigur că dacă aş avea nişte cefe late în preajma mea, şansele de a fi o astfel de victimă ar creşte simţitor.

Cred că cineva face mişto de şefii de stat. E ca şi cum ai pune un reflector pe ţintă.

-Uite, Gigel, ăla e boul pe care trebuie să-l loveşti. Cum care? Ăla din mijlocul cefelor late.

-Păi, băieţii e mari, mă bate de mă rupe.

-Du-te, bă’, că sunt şi ei din tablou, nu te-ar observa nici dacă le-ai scrie în prealabil ce ai de gând să faci.

P.S.: This is why I don’t want to become famous!