Alandala

Nu “halesc” preoţii. Deloc. Cu 2-3 excepţii (adică 2 prieteni din copilărie care au devenit preoţi şi părintele Octavian S. de la Pordenone). Îmi par nişte oameni falşi şi ipocriţi, plini de păcate şi alunecoşi. La asta mai adăugăm şi numărul destul de mare de pârţari şi pedofili cu straie duhovniceşti şi distanţa dintre mine şi ei se măreşte considerabil. Zilele astea mi s-a luat de ei şi mai mult. Un nene care candidează la întâia funcţie din stat nu zic care căci e mare-n funcţie acum a decis să dea nişte bănuţi preoţilor din Italia. Da’ nu pt a-i ajuta. Deci nu ca donaţie. Oamenii fură remuneraţi pt efortul depus în turul 1 unde respectivul a obţinut un rezultat bun. N-are importanţă cât au luat deşi ştiu suma exactă. Vă pot spune doar că mult prea puţin pt mizeria pe care au făcut-o şi mult prea mult pt efort. Acum eu stau şi mă întreb: dacă aş fi enoriaş al unui astfel de preot şi aş susţine contracandidatul sponsorului părintelui, mesajul meu către Dumnezeu se va duce la fel de lin şi sigur ca şi în cazul celor care-i susţin exact sponsorul? Nu de alta dar la câte am văzut în viaţa asta, presimt că în curând pt a aprinde lumânări şi a asista la slujbe va trebui să prezint carnetul de membru de partid. Oare mai există moralitate în rândul nostru şi mai ales al lor – al preoţilor? Cred că nu. Aşa de scârbit sunt de situaţie că voi evita pe cât posibil să mai interacţionez cu slujbaşii lui Dumnezeu.