Relaţie epistolară cu un preşedinte

Prima scri­soare de la un preşe­dinte de ţară am primit-o la împli­ni­rea vâr­stei de 18 ani. Nu reţin numele său (dar daţi tim­pul înapoi cu 9 ani şi des­co­pe­riţi sin­guri ce preşe­dinte avea Româ­nia) dar mi-a scris. Dacă n-ai pri­mit şi tu o scri­soare de la preşe­dinte înseamnă că … eşti un ţigan fără acte şi/sau nu erai în evi­denţa popu­la­ţiei sau erai ple­cat din ţară. Deci, m-am simţit foarte mân­dru atunci. Uni­ver­sul făcea ceea ce face în cărţile lui Paulo Coe­lho, am cre­zut că viaţa mea are un sens, bla-bla. De atunci scri­so­rile de la şefu sta­tu­lui au înce­tat să mai ajungă la mine şi chiar deve­ni­sem trist. Dar mi-am reve­nit astăzi când am pri­mit o scri­soare de la Tra­ian Băsescu, actu­a­lul vii­tor fost preşe­dinte al Româ­niei. Nu, scri­soa­rea nu-mi e adre­sată mie spe­cial ci rru­mâ­ni­lor din dias­pora. Deci care va să zică şi mie. Ete şi ce ne spune domn’ preşe­dinte. Ce am înţe­les eu din scrisoare?

- Că Tra­ian Băsescu a fost şi el ca şi noi, departe de patrie. Rău­tă­cioşii ar spune că pleca pe mulţi parai. şi făcea şi nis­caiva cume­trii în voiaje ce i-au per­mis mai apoi să facă nişte gium­bu­ş­lu­curi şi să facă mulţi bani şi în gene­ral ce vrea cucul lui din vân­zări anterioare

- Că Tra­ian Băsescu era patriot. Asta n-am înţeles-o dar cică e culeanu şi ciu­mec, întoc­mai ca faza aia cu închi­na­tul când treci prin faţa unei bise­rici, în timp ce-ţi scoţi lejer chi­lo­tul din cur gân­dind ero­tic la veci­nele din trafic.

- Că timp de 5 ani dias­pora rru­mână tri­mite o mulţime de bani în ţară, bani care au aju­tat la dezvol­tare României.

- Că s-a lup­tat cu clasa poli­tică care ne-a jec­mă­nit şi jefuit.

- Că la refe­ren­dum tre’ să răs­pun­dem da. Că aşa vrea muş­chiul lui.

Acum că am înţe­les asta mi s-au năză­rit alte dileme. Eu, ca rru­mân care tră­ieşte departe de ţară, nu prea am unde să arbo­rez stea­gul Româ­niei şi nici nu prea-mi dă mâna să mă bat cu pumnu-n piept că sunt rru­mân. Apoi, dacă ţara noas­tră se dezvoltă cu banii tri­mişi de noi, eu ce să înţe­leg? Că e mai bine să rămân în stră­i­nă­tate? Ştiţi, după vreo 10 ani, în orice colţ al lumii te-ai afla (în unele părţi chiar şi după peri­oade mai scurte) poţi obţine cetă­ţe­nia ţării gazdă. Asta vine cu neşte reale avan­taje, pe care ţărişoara mea nu mi le dă. Atunci vă mai tri­mit bani? Mai ridic catar­gul pe undeva? Refe­ri­tor la clasa poli­tică, mulţi rru­mâni au ple­cat din Româ­nia în tim­pul man­da­te­lor domni­i­lor voas­tre (deci impli­cit al man­da­ta­ru­lui aces­tei scri­sori). Ştiind asta, nu-i cumva de porc şi de prost gust aiu­rea să ceri spri­ji­nul rru­mâ­ni­lor din diaspora?

Acum nu ştiu dacă din cauza fap­tu­lui că a tre­cut des­tul timp de la pri­mi­rea pri­mei scri­sori, dar această epis­tolă mi-a lăsat un gust amar. Parcă pre­simt că nu va fi o a 2-a scri­soare şi d-aia amă­ră­ciu­nea e mare. Sau poate că din scri­soare îmi rezultă că domul Băsescu nu ştie nimic des­pre mine, des­pre noi şi că a scris doar de dra­gul de pune mâna pe nişte voturi a ne băga în seamă.

• Boo­k­mark on Delicious
• Digg this post
• Reco­m­mend on Facebook
• Tweet about it
• Sub­scribe to the com­ments on this post
• Tell a friend

Tags: Băse, despre, diaspora, gânduri, PD-L