Câteodată e (mai) bine să asculţi

Anul ăsta, prin apri­lie, mă ală­tu­ram unui grup de rru­mâni care au înfi­inţat una din mul­tele aso­ci­a­ţii rru­mâ­neşti din Ita­lia. Lan­sare cu mare tam-tam, poze cu vedete făcute la ape­lul bocan­ci­lor, decla­ra­ţii pom­poase şi multe, multe pla­nuri. Foarte curând aveam să aflu că nimic din ce s-a dis­cu­tat nu se va rea­liza. Desi­gur, moti­vele le-am bănuit (şi ele s-au con­fir­mat sau se vor con­firma) şi m-am retras rapid. Prin­tre mul­tele pro­iecte era vorba şi de un ziar. Idee nemai­po­me­nită, doar că din zia­rul comu­ni­tă­ţii menit în a revo­lu­ţiona presa dias­po­rei s-a trans­for­mat (sau se va trans­forma săp­tămâna vii­toare când cică e lan­sa­rea) într-un ziar … por­to­ca­liu. Zia­rul Mil­le­nium. Marele miez din dodoa­şcă la care scriu (sau mimează) toţi reşa­pa­ţii şi pro­fe­so­ra­şii frus­traţi. Nu, nu e invi­die din moment ce am fost, lite­ral­mente hărţuit, să mă iscă­lesc pe acest petic de hâr­tie. Am avut, în schimb, grijă să fac cunos­cut celor inte­re­saţi dede­sub­tu­rile aces­tui ziar. Pt că erau câţiva naivi care din motive care-mi scapă îşi doreau (unii încă îşi mai doresc) să scrie la acest mega petic de hâr­tie. O amică m-a între­bat, i-am spus cum stă treaba dar a avut reţi­neri în a mă crede şi a mers înainte. Bănu­iesc că şi puter­nic influ­enţată de păre­rile “con­duc­to­ri­lor de zear” (nu e bă greşe­ală, aşa au vrut muş­chii mei să-i numesc). Amica asta mi-a con­fir­mat săp­tămâna tre­cută că am avut drep­tate. Doar că sti­ma­bi­lii pseudo-intelectuali, “con­duc­tori de zear”, vor publica mize­ria cu tot cu arti­co­lele ei. Mişto nu? Unde mai pui că nici măcar remu­ne­rată nu va fi. Unde mai pui că ima­gi­nea de pro-portocalie va fi greu de dărâ­mat în vii­tor. Asta n-ar fi totul, dar o altă amică de-a mea, care de ceva vreme se cam ruşi­nează că mă cunoa­şte (moti­vele imi scapă dar le pot bănui dar având mai mult de 2 neu­roni nu le pot înţe­lege cu ade­vă­rat) deşi o cam rod dege­tele să mă întrebe una alta  şi-a dat acor­dul pt a scrie în acest mega pro­iect zia­ris­tic — Mil­le­nium. Sunt în stare să-mi pariez plămâ­nul tăbă­cit de tutun şi o măsea cari­ată că după cele 2 apa­ri­ţii (fac iar un pariu că mega zia­rul nu va pupa edi­ţia numă­rul 3) se va izbi de nesi­mţi­rea şi tupeul fără mar­gini a cole­gei sale care pozează fără jenă în fac­to­tu­mul aces­tui ziar şi va dori să rupă cola­bo­ra­rea. Ghice ce? Va fi prea târ­ziu şi toată munca ei (inclu­siv din dome­niul aso­ci­a­ţi­o­nis­tic) se va cam duce pe apa sâm­be­tei. De ce? Pt că rru­mâ­nii nu prea mai pun botul la har­ne­ala asta ieftină şi cine se sem­nează pe petice de hâr­tie ală­turi de imberbi anal­fa­beţi sfârşeşte fără greş în camera unde regele se duce sin­gur (adică în budă, pt întâr­zi­aţi). Care ar fi morala? Pri­e­teni, vreţi faimă şi în ace­laşi timp să rămâ­neţi cu coloană ver­te­brală? Atunci ascul­taţi şi ce spun fra­ie­rii cărora le cereţi sfa­tul (alt­fel de ce dracu ai cere o părere dacă nu-ţi pasă de ea?) şi dacă tot vă dezi­ceţi de gigei ca mine care vor­beşte extrem de vul­gar aveţi grijă să nu des­chi­deţi uşa unor per­ve­rşi îmbră­caţi în haine sfinte. A, vă gân­diţi că întâm­plă­tor am zis de cele­brii ninja cu cruci? Nici vorbă, la zea­rul minu­nat scriu şi ei. Asta dacă tot s-au strâns doar crema … cre­mei aces­tei comunităţi.

P.S.: Acest arti­col este forma mea de recu­noş­tinţă pt oameni care au pro­fi­tat din plin de tim­pul meu şi de “mâzgă­li­tu­rile” mele pe care au avut tupeul bovin de a le folosi cum a vrut cucul lor. Sper să aveţi multe … suc­ce­suri cu această mega publi­ca­ţie.

• Boo­k­mark on Delicious
• Digg this post
• Reco­m­mend on Facebook
• Tweet about it
• Sub­scribe to the com­ments on this post
• Tell a friend

Tags: cocalari, crize, despre, diaspora, idioti, Italia, PD-L