Turist
După cum bine n-aţi remarcat de vreo săptămână (aproape) mi-am prelungit vacanţa. Şi eu şi blogul. Faza e că mi-am (re)găsit vocaţia – turist. E al dracu de bine să fii turist şi în cazul meu şi ghid turistic. Mi-aş prelungi starea asta de bine mai mult decât poate suporta bugetul meu actual, dar cu puţin noroc dacă o pun la loto mai mult decât turist nu vreau să fiu. Forever and ever. La nivel teoretic îmi voi abandona noul hobby undeva la finele săptămânii viitoare când voi umple iar blogul cu emanaţiile mele. Până atunci … .
P.S.: Probabil că vreo 2–3 rătăciţi se aşteptau să scriu şi eu despre caterincile din ultima vreme: despre ţiganii noştri, despre spaniolii care ne cam iau la per-pules când apucă sau despre şezătorile marelui Will. N-o s-o fac. Sau nu aşa cum îşi doresc unii. Pt că n-am de ce. În primul rând imaginea de boschetari ne-am format-o în ultimii 20 de ani şi greu ne-o vom schimba, indiferent cât de opăriţi vom fi şi câte petiţii virtuale vom semna. Apoi despre şezătorile lui Will … ei bine, aici, poate că voi dezvolta subiectul. Mai ales pt ăia care se simt “mândri că sânt români” (de la Brânză cetire).
From za Carpatien gardan
From ză Carpatien gardăn.
Dincolo de cohorta de medici, ingineri şi alte genii, nemaintâlnite în Occident, România mai exportă şi aşa ceva:
Nu e minunat? Dar să nu aveţi impresia că site-ul respectiv (realizat de poporul iubitor de paste şi neiubitor de rrumâni) prezintă doar cazuri de genul ăsta. Nici vorbă. Drept dovadă vă invit sa urmăriţi şi restul interviurilor care prezintă şi alte naţionalităţi prezente în Peninsulă. Concluzia ar fi că suntem vai de steaua noastră. Dar să nu aveţi impresia că rrumâni precum Lucika Avram sunt rarităţi sau excepţii în Italia. Sunt zeci, sute de mii de astfel de exemplare. Nu-i aşa că va mai crescut nivelul de patriotism? Nu vă bate inima în piept? Nu sunteţi mândri că sunteţi rrumâni?
Bine, dacă v-aţi dezis de conţăranii emigranţi vă invit să mai daţi un click şi aici. Pe acest site veţi găsi şi alte exemple … ceva mai apropiate de un nivel acceptabil. Dar ce te faci că abia ăştia sunt excepţii?
Sursa: Grapheina.
Apropo de spionaj
Că tot veni vorba de spionaj industrial, mi-am adus aminte de o întâmplare din trecutul meu
recent. Pe vremea aia lucram la Vodafone. Eram consulant vânzări business. Dădea bine pe cartea de vizită şi pe Cv şi cam atât. Dar mă rog, să nu intru în detalii care mi-ar putea alunga cei 3 cititori. Cum alergam eu din firmă în firmă, primesc un telefon de la sediu că tre’ să mă prezint la o mare companie ce produce routere, modemuri şi telefoane. Firmă italiană DOC şi întâmplător cu sediul în localitatea unde locuiesc. De altfel firmă mare tare, prezentă şi în afara Italiei pe piaţa IT şi mobile. De la şefi primesc informaţii că gagii vor să achiziţioneze câteva sute de cheiţe internet. Automat astea veneau la pachet cu abonamente, ceea ce reprezenta la vremea aia sursa mea de venit. Băi ce-mi mai luceau ochii. Câteva sute de contracte doar într-o zi? Se urcau banii pe mine. Deja deliram, mă gândeam ce gadgeturi să-mi mai cumpăr, ba chiar ajunsesem într-acolo încât mă bătea gândul să-mi achit ratele restante la maşină. Ce mai, eram boier. Ajung la sursa mea ipotetică de lovele şi mă întâmpină o duduie care cică e un fel de directoare acolo. Intrăm într-un birou, cafeluţe, o glumiţă două, le arunc la şto că sunt onorat să le păşesc pragul, ei fiind, repet, o mare firmă. Pana mea, la o cifră de afaceri de vreo 100 de milioane de € era şi e mare. Şi începe duduia: că ei au lansat pe piaţă o cheiţă internet ce atingea uimitoarea viteză de 7,2 Mb şi că se poate achiziţiona de la concurenţii Vodafone. Ştiam asta. Doar că noi, Vodafone, lansasem de 2 zile o cheiţă care atinge viteza de 10 Mb. Cheiţă produsă de nişte chinezi, principalii lor concurenţi. Nu prea înţelegeam eu care-i faza, dar nu conta. Eu deja îmi făceam griji dacă am într-adevăr atâta hârtie necesară completării contractelor mult dorite. Îmi laud şi eu produsul şi încet încet o aduc pe duduie pe drumul dorit. Gen: „Ştii, mă cam grăbesc, batem palma sau o ardem hi-tech toată ziua?”. Duduia şi firma respectivă, căci ea vorbea în numele acesteia, ar fi vrut cheiţe de la noi dar fără abonament. În prealabil încercaseră să le achiziţioneze de la magazine dar au întâmpinat acelaşi răspuns. Doar cu abonament. Îi explic că nu pot şi că şi cheiţele lor se vând fix la fel şi nu uit să-i explic că am fost trimis pt că ei intenţionau să facă câteva sute de astfel de abonamente. Cică, da, dar am fi vrut câteva sute de cheiţe de fapt, pt a le analiza. Say what, bitch? Adică ditai firma nu a reuşit să obţină până acum şi prin alte metode un kkt de cheiţă de la concurenţi şi încearcă să prostească o altă firmă terţă pt aşa ceva? Da. Mai mult, se aşteptau să fi venit deja cu câteva sute de cheiţe pe care să le vând pe loc, întocmai ca un vânzător ambulant magrebin. Deci, spionajul industrial la italieni cam la asta se rezumă. Produc şi lansează o mare şmecherie şi apoi descoperim că de fapt concurenţii sunt mai buni decât noi. Cum contracarează? Ca la ţară. Cumpără produsul de la concurenţi (deci după ce ăştia l-au lansat), îl analizează şi mai departe îmi este jenă să mă gândesc ce decizii vor lua. Sincer, habar n-am cum mama naibii au ajuns la o astfel de cifră de afaceri. Cum rezistă pe piaţă? Nu mai zic că la ei se intra ca într-o banală fabrică. Nu tu pază, nu tu securitate şi grijă pt a nu-ţi fi furate informaţii. Nimic. La Vodafone, doar pt a intra în sediu pierzi cam 10 minute, trecând cardul prin câteva zeci de aparate, deschizând căteva zeci de uşi, timp în care îţi este analizat conţinutul genţii. Asta chiar dacă intrai de 4–5 ori pe zi în clădire şi te ştiau paznicii. Procedura era procedură şi toată lumea, fără excepţie o accepta. După întâmplarea asta am fost extrem de dezamăgit. Nu doar pt ca nu mi-au ieşit pasenţele şi contul meu nu s-a mărit aşa cum mi-am dorit. Dezamăgit pt că am avut a mia probă că şi în Italia există mecanisme şi concepţii pe care le-am întâlnit în România şi de care credeam că am reuşit să fug.
James Bond e de fapt consul onorific
V-am zis că-mi întrerup vacanţa dacă se întâmplă ceva demn de semnalat. Bine, de vacanţa mea s-a ales praful şi apa din cauza ploii care cade neîncetat de zici că m-am mutat în Anglia (deşi bugetul nu-mi permite deplasarea pe mii de km). Deci, un prieten a găsit ceva extrem de interesant. Curios cum sunt, m-am pus pe cercetat şi am descoperit că firma e condusă de domnu’ George Teseleanu, care în timpul liber este consul onorific al României în Italia. La Ancona mai exact. Adică un fel de Caracal, căci e locul unde vieţuiesc guristul şi alte animale mononeuronale. Firma domnului consul, după cum observaţi, oferă di toate:
(de observat în print-screen ultimul paragraf) (a, să nu uit, dă click pe poză pt mărire)
E cam ca birturile noastre „Vindem ace, brice şi carice” apărute în ’90. Bravo lui dacă oferă atâtea servicii, dar să faci şi spionaj industrial … . Mai ales că e ILEGAL şi pedepsit de Codul Penal. Inclusiv în Italia unde este amendat de 3 articole: 621, 622 şi 623 (din acelaşi Cod Penal italian). Muică şi câte diplome are nenea ăsta. Şi ce miez e el pt comunitatea noastră. Aşa de miez că a fost pus chiar consul onorific. Deci el ne reprezintă ţara în Italia. El, James Bond. Mă gândesc că să faci spionaj industrial e mare şmecherie şi nu e la îndemâna oricui, dar să te lauzi cu asta pe site-ul companiei pe care o conduci mi se pare mare prostie. Şi mai mare prostie e să numeşti consul onorific un astfel de personaj. Pun pariu cu oricine că dacă era vorba de altă naţie, dacă s-ar fi ajuns la o astfel de situaţie (deşi prostia noastră nu o poate învinge nimeni) ar fi ieşit deranj mare. Cum noi suntem rrumâni, dă-i bătaie nea’ Teseleanu, reprezintă-ne.
P.S. 1: Umblă o vorbă prin târg (şi pe site-ul spionului diplomat) că nenea Teseleanu îşi face firmă de badiguarji. Ca un rrumân rău ce sunt mă întreb dacă nu cumva vom putea urmări dulapii umani cu ceafa groasă (da, bre, badiguarjii) ce vor păzi fix sediile consulatelor şi ambasadelor rrumâne din Italia.
P.S. 2: Presimt că se vor umfla muşchii pe rahiticul schelet cu burtă al guristului care nu se va sfii să-i sară în ajutor sponsorului său. A, pt cei ce nu ştiau, nenea consul onorific sponsorizează mizeria de ziar condus de gurist. Deci, vor urma alte detalii şi atacuri la adresa ochelarilor mei de soare şi a cucului meu. Cuc pe care-l invit respectuos (pe gurist) să-l sărute suav, aşa cum obişnuia să-mi sărute dosul.
Blog in vacanta
Nu e vorba de mine, eu fiind într-o vacanţă continuă şi forţată de împrejurări de mai mult timp. E vorba de blogul meu care e trendinez, după cum au observat şi cei 2 cititori fideli ai acestuia. Cică e culeanu să bagi pe blog o postare despre cum intri în vacanţă de ca şi cum n-ai avea net pe unde te perinzi (sau ar interesa pe cineva unde îti expui leşul la soare sau pe unde îţi plimbi băsăul). Până şi în România e internet mai peste tot, dar te pui cu cin’te-ncurci? Aşa că e oficial, blogul meu intră în vacanţă. Până pe 15 sau 25 august. Da’ în caz că se întâmplă ceva notabil, gen: m-am împiedicat de vreo cărămidă de bani, m-am însurat, am câştigat la loto, mi-au murit vecinii (ceea ce nu-mi doresc neapărat deşi nu i-aş plânge prea mult), etc., va reveni. Acestea fiind spuse vă doresc tradiţionalul şi ipocritul îndemn: Vacanţă plăcută!
P.S.: poză ciordită de aici.
Marea tiganiada
S-au aprins rău francezii (aici sursa de la mama ei, dacă n-aţi învăţat limba franceză varianta fitness). Motivul: ţiganii. Da’ cică ăia rrumâni, cunoscuţi ca romi. Nu zic că ăştia nu sunt o sursă de infecţie şi de infracţiuni de varii tipuri, dar cel puţin de când am intrat în U.E., ajutaţi fiind şi de franţuji, problema ţiganilor nu mai e doar rrumânească. Desigur, U.E. zice că vreme de 20 de ani n-am fost în stare să ne ocupăm de ei. Eu aş zice că am avut la dispoziţie mai puţin de 20 de ani. Sau dacă am avut 20 de ani la dispoziţie la fel şi tot atât au avut şi ei. Că migraţia ciorilor terestre, bipede şi neiubitoare de legi şi săpun, n-a început în 2007 ci de pe la începutul anilor ’90. Drept pt care zic eu că un popor, nomad prin definiţie, ar trebui să fie preocuparea întregii Europe şi nu exclusiv a noastră. Acu’ multe sute de ani populaţia tuciurie a poposit în ţara lui Ştefan cel Mare şi au devenit sclavi. Aşa au rămas multă vreme, dar nu văd de ce ar trebui să fie confundaţi, în mileniul 3, cu cetăţenii rrumâni (din ce în ce mai ţigani aş zice, dar nu zic că iar se opăresc patrioţii), fix din cauza asta. Dacă ar fi să acceptăm asta ar trebui ca ţiganii italieni să devină italieni, ăia francezi francezi şi tot aşa. Dar sunt convins că prin blogosferă această problemă va fi intens dezbătută şi … prost înţeleasă. Mişcarea piticului francez îmi pare mai degrabă un răspuns adresat marinarului României, care din motive care îmi scapă (şi nu doar mie) a decis cu de la sine putere că moldovenii pot deveni membri U.E. şi fără acordul boşilor de la Bruxelles. I-a cam lovit la operaţie pe ăştia şi acum primim răspuns. Că nu vom intra noi în spaţiul Schengen mă interesează puţin spre deloc. Ştiţi de ce? Pt că la 3 ani de la intrarea în U.E., noi, rrumânii, suntem trataţi fix la fel ca înainte. Adică cetăţeni U.E. de categoria a 2-a. Pe cale de consecinţe Schenghenienii lu’ peşte pot să ne întârzie aderarea cât vor ei, că oricum mai rău decât ne e acum nu poate fi.
P.S.: Îmi plac mult ăştia de cer întoarcerea ţiganilor în România. Ei, micuţii, nu se gândesc că s-ar putea crea un precedent şi mâine-poimâine fratele francez sau ăla italian ne pot trimite înapoi în ţară şi pe noi (white power form sulaina ceanăl) pe motiv că aşa vor muşchii lor. Eu dacă aş fi ministru de externe al României le-aş sugera fraţilor europeni care au fost invadaţi de tuciurii, să înăsprească legile şi să-i bage puţin (puţin mai mult) la carceră pe ăştia de le murdăresc edificiile turistice. Da’ cum nu sunt şi nici ministru de externe nu avem (Baconschi e doar un nene, fără nici cea mai mică intenţie de a deveni ministru de externe) fraţii europeni nu vor auzi această soluţie.
Asociationism for dummies
De nenumărate ori am semnalat ineficienţa asociaţiilor rrumâneşti din Italia şi moda de a se confunda cu interesele politice ale ilegaliştilor portocalii. De fiecare dată mi-au sărit în cap trepăduşii că nu e adevărat, că n-am probe, că nu toate sunt la fel, că bla-bla. O să vă prezint un mail al unui personaj despre care am mai scris. Acest mail a ajuns şi la mine cu largul concurs al decervelaţilor care compun mediul despre care scriu mai mereu. Pt ei e o mare şmecherie să mă scoată din mailing-list. Treaba lor, eu ce prind public. Deci nenea Cincu îi răspunde unui coleg care se plânge de diferite lipsuri din lumea lui portocalie. Gen: lumea nu plăteşte cotizaţia că n-au carnete de membru, n-au bani şi timp pt a participa la şezători. Dar, să nu credeţi că nenea care i-a scris în prealabil lui Cincu ar avea intenţii măreţe. Nope. El chiar zice că toţi preşedinţii de asociaţii apolitice ar trebui să fie şefi de filiale PD-L.
Deci mail: (… citeste tot articolul)
Stari
Încercam să-mi caut o explicaţie pt starea mea actuală. Conform DEX cică: Faptul de a se complăcea în inactivitate; înclinația celui căruia nu-i place, care nu dorește, nu vrea să muncească, căruia îi place să stea fără să muncească; trândăvie; lâncezeală. – Din sl. lĕnĩ. Adică LENE. Habar n-am cât mă va ţine starea asta (puţin auto-impusă) şi pt asta îmi cer scuze celor 2 cititori pe care-i obişnuisem să scriu (aproape) zilnic aici.
Cum am incercuit imperiul idiotilor
Cum stăteam eu şi-mi vedeam de viaţa mea (tristă, spun unii) m-am trezit că am încercuit imperiul idioţilor, deţinători de buletine rrumâneşti. Despre ce e vorba. Una bucată duduie care cică ar avea reşedinţa undeva la Trieste a scris un articol care a fost publicat în ziarul Cotidianul. Ea scrie despre rrumânii din Italia şi despre modul în care sunt percepuţi de macaronari. N-am avut nici o intenţie de a-l citi, dar am observat cum una din căpeteniile imperiului idioţilor trage un semnal de alarmă şi spune primatelor care-l citesc: „Bă e Duţu ăsta. Îl recunosc după stil. Plus că şi el locuieşte în aceeaşi zonă” (+/- 100 km, da’ p-acolo sunt)(mesajul e aproximativ căci nu mă voi apuca să citez marinari eşuaţi pe planeta asta). Deci, clar? Plus că cică eu mă cam dedau la practici de genul ăsta, de a-mi schimba numele, de a scrie sub pseudonim. Zice unul care scrie sub pseudonim unora care-şi fac conturi fake pt a da impresia că sunt citiţi şi pt a-şi valida propriile inepţii. Credeam că nu mă mai pot minuna de nimic când vine vorba de cretineţi, având neşansa de a cunoaşte multe specimene de genul ăsta. M-am înşelat. În ultimele 48 de ore am asistat la scene de un ridicol exagerat. De la dudui care fiind înscrise în toate partidele şi care mai târziu se apucă să se spurce singure, declarând în gura mare că toate sunt nişte idioate şi hoaţe, pâna la cretineţi care văd în orice mesaj cu care nu sunt de acord, stilul meu. Totuşi, câtă vreme imperiul ăsta îşi desfăşoară activitatea în spatele PC-ului şi în grupuri restrânse nu e cazul să ne alarmăm. Oricum ei au priceput că pericolul îi paşte la tot pasul şi au devenit vigilenţi şi defensivi şi pe cale de consecinţe pot afirma că şi-au găsit o nouă ocupaţie. Nu pot decât să le urez mult succes în noua activitate şi să-i rog să se asigure că şi-au încuita uşa. Nu de alta, dar uneori îmi place să mă transform în postaş şi după ce sun de 2 ori (cu gloanţe dum-dum) năvălesc în buncărul lor cu scopul clar de a-i extermina. Deci, bă, atenţie că v-am încercuit! Aţi belit cucu’! 
Cine-i victima?
Observând cum masa decervelaţilor se întreabă (cred ei retoric), în timp ce-şi scot chilotul din cur, de unde a pornit râca PIR-PD-L şi de ce piriştii reacţionează, mă văd nevoit să le arăt (a n-a oară) cum marele William Brânză, alături de nişte papaGALi arunca mizerii înspre Germani şi PIR, reuşind astfel să descopere duşmanii şleahtei de iubitori de mici, care iau dat un vot. Deci, un nene care reprezintă un partid care se află în ilegalitate în afara României învaţă rrumânii, pe care-i reprezintă, să se descotorosească de Germani, de PIR şi alţii ca ei. Ca să ce? Bine, nici nu mai contează că duduia respectivă nu a putut (şi nici nu a încercat) demonstra ceea ce a susţinut. Aici, consider că şi Germani a greşit. Ar fi fost poate mai bine să o dea în judecată pe duduia spărgătoare de seminţe. Umblă vorba că s-ar pricepe şi ar fi fost şi îndreptăţit să o facă. Dar el a mizat pe intelectul rrumânilor. Ceea ce poate e cea mai bună glumă pe care a reuşit să o spună.
Aşa că, dragi decervelaţi, cine e victima? S-a apucat PIR să atace PD-L aşa din senin?
