Că Italia e o ţară eminamente xenofobă nu se mai poate îndoi nimeni. De la xenofobie la rasism e o diferenţă atât de mică încât pasajul se face oarecum natural şi fără eforturi. Un mic exemplu? Se ia un Gog care în Pordenone e un fel de Dan Diaconescu, în sensul că e director de televiziune locală, moderator, realizator, invitat, victimă, călău, etc.. Se mai ia un secretar naţional al unui partid de stânga care îl acuză de rasism şi de aici începe circul. Gogul, Gigi di Meo, se victimizează pe Feisbuc şi aruncă mânuşa trepanaţilor. Trepanaţii atât aşteaptă şi încep să arunce cu fel şi fel de acuze la adresa imigranţilor. Care imigranţi sunt fix aceiaşi cu clandestinii. Orice încercare de a le explica că la dicţionar se dau definiţii diferite celor 2 categorii este sortită eşecului. Nu eşti italian, eşti străin, eşti imigrant, deci clandestin, deci du-te-n morţii mă-tii. Harneala de pe Feisbuc a continuat şi la teveu (TelePordenone) în unica emisiune fără de sfârşit, pe aceeaşi idee. S-a obosit careva să le zică că imigrantul nu e aceaşi persoană cu clandestinul? Nope. Ce rost ar fi avut. Alienarea era realizată. Cu un tub catodic, un click şi-o şleahtă de macaronari retardaţi. Pordenone nu e un caz izolat. Cam aşa se petrec lucrurile şi în restul Italiei.
Lapo Elkan este un personaj celebru în Italia şi în industria auto. Dar nu pt că ar fi vreun geniu ci pt că este moştenitorul FIAT. Deci, cea mai mare realizare a sa e că este nepotul unui bunic celebru. Atât. În România ar intra lejer în categoria piţiponcilor dă Dorobanţi. În Italia a reuşit să se umple de ridicol de multe ori, mai ales în nişte poveşti complicate cu nişte travestiţi. Ultima lui ispravă? S-a dus la un meci de NBA dintre LA Lakers şi Toronto Raptors, s-a pus în primul rând (ca un snob de mare clasă) şi la un moment dat a intervenit în joc (după cum se vede în filmuleţ). A stricat faza şi merita scos în şuturi din sală. Mai ales că în Italia a povestit că nu ştie regulamentul NBA şi a avut impresia că poate face ce a făcut. Ideea e, dacă nu ştii regulamentul de ce dracului te mai duci la meci? Te mai pui şi în prima linie pe deasupra.
În Paradisul multicultural reprezentat de Italia, în ultimii zece ani au ajuns mulţi străini. Prea mulţi, zic iubitorii de paste. Normal, au început problemele. În primul rând infracţionalitatea a crescut. Micuţii nu erau obişnuiţi cu aşa ceva. Mafia, până la venirea noastră, era o instituţie culturală puternică. N-aveau treabă cu ce facem noi, imigranţii. Micuţii s-au speriat şi într-o alienare naţională şi-au descoperit o nouă vocaţie – xenofobia cu tente rasiste. Adică, mai pe scurt, s-ar traduce în „Şo pe ei. Pe ei, pe mama lor (adică a străinilor) că tot ce e rău de la ei vine”. Harneala asta a devenit un trend la care aderă toţi. Fie la tv, radio sau prin ziare, fie în viaţa cotidiană. O astfel de temă se dezbătea şi azi pe Canale 5, la o emisiune numită „Forum”. Nu urmăresc emisiunea, dar azi eram acasă la acea oră şi din greşeală m-am oprit din zapping la ea. Emisiunea se vrea un fel de proces cu public. Public care are rol de avocat şi de juriu. Deci vin unii care au probleme şi începe circul. La sfârşit vine şi un judecător care dă sentinţa. Cică e pe bune şi sentinţa e una cu toate efectele sale. Mă rog, dacă eram în altă ţară (cu excepţia României) mi s-ar fi părut ciudat. Cum sunt în Italia … . Cazul de azi era unul în care un domn ţigan rrumân, Marian, a chemat în instanţă un gog italian, barman, pt că i-a servit cafeaua într-un pahar de plastic şi într-o ceaşcă de cafea cum o face în cazul celorlalţi clienţi. Dl ţigan era supărat foc, pe bună dreptate şi cerea daune de 20.000 €. Ca să lovească la corazon juriul, a zis ca banii îi va folosi pt a-şi educa copiii. Tare, ţiganul, mai lipsea să bage o manea de jale şi tabloul era complet. Credeţi că s-a discutat strict despre asta? De unde, nene? Când a dat dileala în public, s-a pornit circul de am zis că pt a-i potoli va interveni poliţia. Începuseră macaronarii să-i dea dreptate barmanului căci ziceau ei, rrumânii (deja nu mai era vorba de romi ci de rrumâni. Asta şi pt că dl ţigan insista să i se zică rrumân, nu doar ţigan) fură. Toţi. Dacă nu furăm, cerşim. Toţi, fără excepţie. Dl ţigan, în rotaliana lui mucită zicea că nu e aşa. Se apăra omul. Limitat de cele 2 clase pe care le-a vizitat când era mic, deşi el zicea că are şcoală. Poate pe aia a vieţii. Circul a continuat, mereu pe lângă cazul dezbătut. Începuseră cucoanele CĂ Copii lor vin cu păduchi acasă. Aţi ghicit, copiii noştri le dau păduchi. Aducem boli, furăm, cerşim. Dacă ar fi asistat şi Dumnezeu la proces, cred că i s-ar fi cerut să ne stârpească de pe faţa pământului. Bun, după ţipete şi caterinci vine şi judecătorul. Ăla adevărat cică. Începe omul să citească din Constituţie şi să-l mustreze pe italian şi să-i plângă de milă dlui ţigan. Cu toate astea judecătorul a zis că responsabil pt aerul xenofob din Italia de vină nu e barmanul. (Aici vin cu o notă. Italienii, după ce au reuşit să redenumească prostia, numind-o ignoranţă, au reuşit să redenumească şi rasismul, spunându-i xenofobie. Nu contează ce zice la dicţionar, important e cum percep ei trebile, ’ţeles?) Bla, bla, bla, texte pline de povaţă şi în final sentinţa: barmanul trebuie să-i plătească dlui ţigan suma de 500 de €. Atât. Aa, şi dacă tot îl primeşte în bar (deşi e liber să accepte pe cine vrea el, a ţinut să specifice, căci barmanul nu prea pricepea asta, după privire) e obligat să-l servească la fel ca şi pe ceilalţi clienţi. Şi gata. Finele emisiunii, finele procesului, finele unei nouă zile italene. Despre rabia publicului nimic. Poate data viitoare. Deci, care rasism, stimabililor? Ţiganu’ e de vină.
P.S.: Dacă aş fi putut interveni i-aş fi sugerat dlui ţigan, Marian, să se adreseze negreşit şi neîntârziat portocaliilor cu filialele obscuro-ilegale din Italia. Se ocupă ei de tot. Se ocupă să fii respectat, să fii integrat şi în general să orice. E de ajuns să pui botul la harneală şi să răspunzi la apel. La ăla de noapte în urma căruia şi-au obţinut funcţiile.
Ieri mă aflam într-un orăşel pe care nu prea-l cunoşteam, drept pt care m-am cam rătăcit căutând o adresă. Ce faci în astfel de cazuri? Ceri ajutorul unui băştinaş. Cel puţin aşa ştiam eu că se face. Buuun. M-am învârtit eu puţin şi am ochit o duduie care păşea destul de hotărât şi despre care credeam că mă poate ajuta. Mă îndrept spre ea şi bag textul nefericitului care s-a pierdut: „Bună ziua. Nu vă supăraţi, caut adresa x şi nu reuşesc să o găsesc. …” Nu apuc să termin căci duduia îmi spune zâmbind : „Mulţumesc. Nu mă interesează.” Say what, bitch? E drept că eram cu o mapă într-o mână şi o servietă în cealaltă, dar nu făceam sondaj şi nici nu împărţeam fluturaşi promoţionali. Pe gerul de ieri, nici plătit n-aş fi făcut aşa ceva. Am rămas blocat, am zis că fac atac cerebral. Cum cucu meu să ţi se răspundă aşa? După aia m-am gândit că poate din greşeală am întrebat-o în română, deşi nu mi se întâmplă. Mă rog, mă mai învărt ce mă mai învârt şi mă întorc. Deja îmi făcusem o idee cam unde ar trebui să fie destinaţia mea. Când colo, dau iar de duduie. Mă gândeam să o întreb din nou, aşa la hoha, să văd care din noi e cretin. Eu sau ea? N-apuc să zic nimic că răspunde la telefon şi zice într-un dulce şi suav grai rrumânesc cu acşent di Moldova : „Haidi, ăi, odată, c-am îngheţat”. Aha, deci duduia era rrumâncă. M-am gândit să o înjur puţin sau să o întreb ce rahat a înţeles din ce am întrebat-o, dar m-am lăsat la mâna mea. La urma urmei eram cu alte treburi acolo, nu pt a face educaţie. Cert e că în Italia nu prea ai cui să mai ceri informaţii. Pt că dai de d-alde noi şi noi nu suntem d-aşilea.
Cică nişte rrumâni au nişte probleme undeva în La Spezia. Sunt absolut convins că nu au participat la miting-ul de pe 1 martie. Ei au ascultat de Marian Mocanu şi de Viorel Badea, care au îndemnat rrumânii să nu participe la astfel de mişcări. Sunt convins că problema o va rezolva Dumitru Ilinca, dimpreună cu filialele lui (i)legale din Italia. La urma urmei la 180 de rrumâni se poate pune de cel puţin o altă filială. Dar pt asta e nevoie să ieşi de sub limbile guristului, să-ţi aduni peruşii diodişti trimişi să facă zgomot pe forumuri şi să laşi cei 5 nimeni cu buletin să-şi facă de cap cu electoratul. Ceea ce e prea mult. Mai bine mergi pe blat, că poate nu se prinde nimeni. Oricum nenea Badea e ocupat intens cu moldovenii lui pt care se luptă să obţină simplificări privind birocraţia intervamală. Fraierii care l-au votat să mai aştepte. La fel şi cei 180 de muncitori. P..a mea, abia a trecut juma’ de mandat, de ce ne-am agita?
Ok, titlul vă ameţeşte, dar vă asigur că ameţeala e starea de fapt a adepţilor flăcării violet. Din 2010, în redacţia fiţuicii cu pretenţii de ziar, Gazeta Românească, bate un vânt portocaliu. Gurile rele spun că din cauza faptului că unul din cei 2 colaboratori ai fiţuicii au semnat fişa de adeziune la partidul marinarului condus de Boc. Eu nu pun botul la această harneală, dar nici ei să nu o mai facă. Deci, aici avem un articol gen ridicător în slăvi. Pe post de servant cel mai ilustru necunoscut gurist. La recepţie ditai preşedintele de filiale ilegaliste PDL România din Italia, Dumitru Ilinca. E atât de complicat că nici dl Ilinca nu reuşeşte să ne explice cum îşi pierde el vremea în interes de servici. Interviul începe timid, pt a lăsa cititorul să cunoscă identitatea dlui Ilinca. Domn Ilinca, care asemeni colegilor portocalii ai domniei sale, este atât de celebru încât multă lume nici nu ştie că există. Dar să trecem peste aceste mici răutăţi, specifice unora care nu au altă ocupaţie. Eh, suntem anunţaţi ca PDL România (repet, prin ilegaliştii şefi, ajunşi să deţină 17 filiale în Peninsulă) a semnat nişte acorduri cu niscaiva partide. Prosteală pt proşti. Acorduri între partide se semnează doar la nivel înalt. Adică vine nenea Boc şi se semnează pe o hârtie, dimpreună cu omologul său. S-a întâmplat aşa ceva? Încă nu, dar acorduri cică sunt. Pt cunoscători. Observaţi vă rog cum un simplu deputat devine omologul unui preşedinte de partid. Tare PDL-ul ăsta, nene. În curând, nenea Brânză îl va înlocui pe Zeus în vizitele oficiale în alte state. Căci cine mai e ca ei? Dar iar, astea sunt mici răutăţi, articolul devine din ce în ce mai interesant pe parcurs. Aflăm că la proximele alegeri administrative din Italia, în Veneţia, PDL România va avea 5 candidaţi. Unul şi unul. Unul din ei e celebrul Gigel care micţiona public pe un nene. Mişto, nu? În rest, are şi el activitate şi rezultate, dar păcat că nu le apreciază nimeni. Unii cică din cauză ca ele n-ar exista.
Mai departe guristul atinge un subiect peste care peruşii nu reuşesc să treacă nici dacă le este ameninţată specia. Cică “unele grupuri auto-intitulate partide … “. Deci, stimaţi peruşi, orice partid din Italia (pt a funcţiona legal, nu aşa cum o face PDL) este organizat şi constituit ca asociaţie politică. Deoarece aşa scrie în constituţia ţării în care ne aflăm, recte Italia. Eh, pe gurist şi pe intervievat îi doare de soarta acestor grupuri. Intervievatul zice că e musai ca ele să fuzioneze prin absorbţie cu PDL. Adică, nişte partide care funcţionează legal (PIR şi PER) să intre puţin în ilegalitate şi obscuritate. Pe motiv de flacără violet, căci altă motivaţie n-am găsit. Dl Ilinca zice că funcţionează legal, deoarece constituţia Italiei le permite asocierea. Şefu’, ca să te asociezi tre’ să exişti, înţelegi? Ori, unde este înregistrat, în Italia, PDL România ca să poată exista şi pt ca ulterior să se asocieze? Aud? Apoi, la întrebarea cum anume sprijină comunitatea românească, dl Ilinca ne zice … nimic. Sunt 2 ani de când activează în Italia şi nu au nici un rezultat. Dar o ard, pe stil violet, cu nimicuri despre ce anume vor face ei. Bre, wake up, că mâine poimâine se duce dracu’ mandatul şi voi tot la nivel de intenţii sunteţi. După care intervievatul revine la subiectul legalităţii filialelor mizând pe fondurile pt partidele europene. Domnu’ Ilinca, ce-are scula cu prefectura? Da’ dacă tot o ardeţi aşa high, poate ne daţi exemple de partide din alte ţări (PIR nu a avut filiale în România. A fost vorba de o eroare de comunicare) care activează în afara propriei patrii. Evident, guristul n-a reuşit să-l întrebe asta. Probabil era preocupat să-şi şteargă bala care-i avansa puternic către tricou. Dar sunt convins că tot indirect, tovarăşul Ilinca ne va explica într-un viitor interviu ce şi cum. Acum nu. Deci, bine pa. Încheiera e cu happy-end (încheierea din fiţuică, evident) lăsând să se înţeleagă că grotescul acestor interviuri va continua. Aha, sunt cu ochii pe voi.
Cu mare fast se anunţase mitingul imigranţilor de pe 1 martie. Totul a pornit din Franţa şi s-a extins şi în Italia şi Grecia. În Italia mini-greva nu a avut loc în toate oraşele. Ar fi fost frumos ca 5 milioane de imigranţi prezenţi în Italia să participe concomitent la acest black-out. Iniţiativa era mai mult decât ok. Era şi este vorba de un gest de protest paşnic. Faţă de atitudinea păguboaso-xenofobo-rasiste a italienilor faţă de imigranţi. Spun era căci ea va continua cu astfel de mişcări până pe 21 martie. Noi, rrumânii am boicotat mişcarea, prin neprezentare. Sunt convins că neparticiparea noastră va rămâne constantă şi dacă s-ar prelungi şmecheria. Mai nou, mi s-au oferit şi explicaţii. Cică noi nu mai suntem imigranţi. Hai, să-mi sară ochii! Da di şe? Că cică sunte neo-comunitari şi deci … . Deci cine şi-a servit o astfel de scuză este rugat ca de azi să nu se mai considere străin în raport cu localncii. Să meargă şi să ceară aceleaşi drepturi ca şi italienii. Spre exemplu să voteze la alegerile regionale şi cele prezidenţiale. Plus mareea de alte nimicuri de care se bucură italienii. A, nu se poate? Păi ş-atunci?
Nu ştiu alţii cum sunt dar mie nu-mi place să ard gazul aiurea. Nu-mi place să deranjez omul aiurea doar pt că nu am ce face. Dacă ar face toţi rrumânii la fel, aş fi putin mai fericit şi mai senin. Dar se pare că rrumânii mei iubiţi au descoperit o nouă jucărie şi în scurt timp au devenit experţi în a fute timpul. Spre exemplu, află că Gigel vinde produsul x şi îl sună pt a cere informaţii. Unii, mulţi din ei, dau beep-uri, că deh, are fraierul de unde. Gigel nu vinde pe sub mână şi nici nu e intermediar de furăciuni. Produsele lui sunt atestate şi testate şi nu sunt incluse în mecanismele MultiLevelMarketing (MLM pt cunoscători). Deci când este sunat, Gigel oferă consultanţă dar pierde şi timp. Asta în speranţa că va fi răsplătit în cele din urmă. Dar nu. Rrumânii care-l sună pe Gigel o fac din curiozitate şi dacă chiar sunt interesaţi de produs îl iau din altă parte, aplicând principiul “Decât să-i fac pula mare lu’ Gigel, mai bine iau de dincolo, chiar dacă e mai scump şi mai prost”. Ăsta-i rrumânul. Acum, minunile tehnicii îi permit lui Gigel să-şi împartă rubrica telefonului pe bază de naţionalitate şi eventual să blocheze apelurile rrumânilor. Oare face bine Gigel? Eu zic că da, căci şi cele 4–5 excepţii s-au dovedit a fi tot futăcioşi de timp.
P.S.:Postare de duminică, fără ţintă specifică.
Săptămâna asta, joi mai exact, undeva la un radio din Torino, a participat la o emisiune marele senator al melcilorViorel Badea. Pe post de moderator o duduie care-şi arată muşchii electronic pe un forum. Nu al guristului, ci al unora care au jumate de neuron în plus. Da’ degeaba. Îmi aduca aminte că pippuşii respectivi l-au sfâşiat pe Badea în campania electorală. Omul, viitor senator, era cu nervii în pioneze. Ce s-a întâmplat între timp rămâne o enigmă. Ce-au păţit haiducii electronici de au ajuns de la şacali la adulmecători de dos? Se aştepta lumea ca senatorul să fie pus la zid cu probleme reale. Canci. I-au fost servite mingi şi s-a discutat despre eterna problemă inexistentă a rrumânilor din Italia:
1. mai multe consulate
2. mai multe consulate
3. mai multe consulate
Dragi cocalari haiduci, aflaţi de la mandea (şi dacă nu mă credeţi, luaţi de cercetaţi) că suntem comunitatea de străini prezentă în Italia cu cele mai multe consulate şi ambasade. To nu vă ajunge? Dar despre piaţa muncii nu duce pe nimeni capul să vorbească? Dar despre recunoşterea diplomelor rrumâneşti şi reducerea birocraţiei în acest sens, nimic? Era un nene (a murit de mult, în caz că încercaţi să-l căutaţi pe Facebook), Maslow pe numele său care a dezvoltat o piramidă care-i poartă numele. Piramida lui Maslow. Adică asta:
Noi, rrumânii din Italia, suntem undeva la bază. Când se va discuta despre această situaţie şi când se va discuta despre soluţii? Care nu sunt greu de realizat/obţinut. Adică o creştere ar fi posibilă în momentul în care am avea libertate deplină pe piaţa muncii italiene, când studiile noastre vor fi recunoscute cu adevărat (deci nu doar la nivel teoretic şi nu după ce treci prin probe care l-ar scoate la pensie prematur până şi pe Prâslea cel voinic). Şi să moră Jean şi vecinii mei iubiţi, dacă, în acest sens, ne ajută consulatele sau ambasadele. Dar dacă tot suntem aici, de ce nu discutaţi (cândva) şi despre situaţia absurdă a cetăţeanului (m)U.E. rrumân, care asemeni lui James Bond, e posesor de documente de identitate (a se citi bolentin) eliberate de 2 ţări, când legea şi legile zic că e uşor în exteriorul ei/lor. Asta ca să nu mai pomenim de ridicolul situaţiei. Sau când anume veţi discuta despre ce trebuie să facă un rrumân care este rezident într-o ţară străină? Asta pt a putea fi reperat mai bine de autorităţi în cazul în care are un tragic accident în urma căruia moare. Căci de rrumâni uitaţi prin morgi suntem sătui. Şi ghici ce? Nici în cazul ăsta consulatele şi ambasadele nu pot face nimic. Sau dacă aceste subiecte necesită posesia unei duzini de neuroni, de ce nu replicaţi atunci când nenea Badea zice că-şi mai face un birou şi-o filială PDL în Italia? Gen: “da’ şefu, e legal?”. A, e grele, nu? E mult mai simplu în faţa unui PC şi cu puterile nemărginite ale unui moderator sau administrator de forum. Sunt convins că dacă într-o zi ar rămâne fără aceste mici avantaje virtuale, micuţii ar umbla prin casă cu lumina stinsă şi în vârful picioarelor. Haiducior, puppişilor, reloadedilor, se aude? V-aţi pierdut curajul la foşnetul unei cărţi de vizită? Căci despre bani şi mită nu poate fi vorba deoarece, rrumânul în general, e mult prea prost pt a şantaja.
Zilele trecute ascultam la radio Deejay o emisiune în care a intervenit, printre alţii, şi o profesoară italiancă de limba engleză. Duduia preda engleza la ceea ce numesc macaronarii şcoala generală. Printre multe ngă-uri specifice unui creier prăjit, duduia mai zicea că a uitat la un moment dat cum se spune miercuri în engleză. Am avut o revelaţie. Mă întrebam mereu de ce refuză italienii să înveţe o limbă străină. Păi să o înveţe cum? Cu cine? Îmi amintesc şi că atunci când am ajuns în Italia, m-am înscris la nişte cursuri de limba italiană. Unele de avansaţi chipurile. Adică de la sala cu africani m-au mutat la una cu americani. Profa era bine intenţionată, doar că nu prea banghea engleza şi era un aspect important în contextul în care încerca să înveţe nişte americani limba italiană. Într-o săptămână am devenit translator pt noii mei colegi şi am devenit prieteni. Da’ nici noi (eu şi americanii) n-am învăţat italiană, nici profa engleză.
Salut! Mă numesc Duţu Mihai şi ăsta este blogul meu. Sunt născut în 1982, în România (din păcate) şi momentan locuiesc în Italia (ceea ce, comparativ cu locul naşterii, mă mulţumeşte). În acest blog voi scrie despre viaţa românului din Italia dar veţi găsi şi alte informaţii despre filme, tehnologie şi alte mici preocupări specifice [...]more →
Comentarii