Skip to content


Ce-aş mai putea zice?

Vă mai amin­tiţi de Gingirel? Cel cu super realizări şi acuze nefondate şi neprobate, ami­cul şefu­lui său şi stăpâ­nul pixu­lui, duş­ma­nul lim­bii rrumâne şi adep­tul rim­min­gu­lui extrem. Ei bine, după ce m-a invitat pe mize­ria lui de forum să discut cu pri­matele de acolo, omul a decis să mă baneze. Logica pati­nează din nou, dar n-are importanţă. Gingirel a blocat acce­sul şi altor useri. A celor care erau de partea mea sau care nu achi­ezau la zgo­motele pro­duse de uni­cul său neuron. Dragă Gingirel, orice ai face, tot o flegmă rămâi. Toc­mai când ţi-ai dat cuvân­tul tău de minci­nos că o să aduci probe care să-ţi susţină punctul de vedere (cum am jignit-o pe nevasta lui Ger­mani, cum ţi-am cerut eu să lucrez la GR şi EVZ, etc. ) ai decis că e mai bine să nu. E mai bine să-mi blochezi acce­sul. Cumva pt a-ţi întregi CV-ul de mare miez, de om realizat şi supercalificat.

P.S.: Sunt foarte trist şi cred că risc să măresc rân­dul emo-iştilor. Viaţa e tristă şi fără sens de când nu mai am acces pe foru­mul lui Gingirel şi de când şeful lui, amic, dimpre­ună cu o altă colabo­ratoare m-au borât izgo­nit din lista lor de amici de pe Facebook. De ce? De cee­eee? Ce v-am făcut? :( (

Posted in cocalari, despre.

Tagged with , , .


Everybody’s Fine (2009)

Regia: Kirk Jones

Distribu­ţia: Robert de Niro, Drew Bar­ry­more, Kate Beckin­sale, Sam Rockwell

IMDB

Robert de Niro n-a prea făcut filme bune în ultima vreme. Câteva comedii răsuflate şi deja mă pregăteam să-i evit fil­mele pe vii­tor. Dar nenea face un rol superb în acest film. Ideea fil­mu­lui este de actu­alitate şi cred că va fi şi peste câţiva ani. Tratează relaţi­ile din familie şi ilu­zi­ile şi aştep­tările înşelate ale părinţi­lor. Superb film. Recomand!

Posted in Film, cronica de film.

Tagged with , .


Just for fun

Anul trecut Gingirel mă ridica în slăvi. Cică eram unul care avea curaj să spună nişte ches­tii. Dragi pri­mate, şeful vos­tru de trib e confuz sau doar exage­rat de retardat? Sau minţea? Minţea atunci sau acum? Aveam curaj şi acum nu mai am? :D

Click pe imagine pt a vedea clar cum se face rim­ming. :D

Posted in cocalari.

Tagged with .


Hai să plângem şi să căutăm vinovaţi

Frig rău, să moară Jean. Nu ca în Româ­nia, dar la –10 grade, în Italia ai impre­sia că eşti în Sibe­ria. Pt că e neo­biş­nuit de frig. De curând au murit şi doi rrumâni din Italia. Unu’ pe lângă Venezia şi altul în Padova (mância-c-aş, de luni sunt în Padova şi e un frig de crapă pietrele. Şi asta o simt din parcare până ajung la birou, deci maxim 50 de m, dară­mite să mai vieţu­ieşti p-afară. Brrr). Eh şi a des­cope­rit jur­nalistu’ asta. Bă, şi să te ţii ce s-a încordat şi şi-a îndrep­tat furia spre con­su­la­tul rrumân de la Trieste. Ca să vază ce au de declarat. A, un mic aspect, rrumâ­nii decedaţi erau boschetari. Deci dor­meau pe străzi, deci nu erau înregistraţi pe nică­ieri, deci … . Deci, ce treabă să aibă con­su­la­tul? Îmi aduc aminte că într-o ţară europeano-bananieră, numită Româ­nia, în caz de ger se insta­urează stare de urgenţă. În ase­me­nea cazuri, boschetarii şi oame­nii cu probleme medicale sunt trans­portaţi la centre speci­ale unde pri­mesc îngrijiri. Să înţeleg că în Italia nu se poate? La Padova, spre exemplu, există o con­sili­eră în pri­mărie şi e rrumâncă. Ea se numeşte Nona Evghe­nie. În articol ni se mai zice că ea locu­ieşte în veci­nătatea locu­lui unde şi-a dat sfârşitul una din victime. Nu, băi, nu locu­ieşte şi ea pe străzi. Oare nu şi-a dat seama că e cam frig pt un Gigel care doarme afară? Eh, să zicem că de la bor­dul Jaguar-ului per­so­nal vezi mai greu realitatea. Dar această doamnă ar putea da relaţii despre victime, ar putea lua măsuri, ar putea da explicaţii. În ultimă instanţă jur­nalistul ar putea explica citi­to­ri­lor că amba­sadele sau con­su­latele nu au cum să ţină evidenţa boschetari­lor rrumâni. Nu au cum să facă asta auto­rităţile locale, dară­mite ale noastre. Punem pariu că nici în ţară nu se ştie nimic de victime? Sau că se ştie doar că sunt în Italia. Unde anume, e mai puţin important. E chiar atât de greu să infor­mezi? E chiar atât de greu să faci cunoscut fap­tul că în momen­tul în care ai deventi rezident într-o ţară stră­ină unde există un con­su­lat sau amba­sadă a ţării de origine e impe­rios nece­sar să-ţi anunţi prezenţa? E şi simplu de realizat. For­mezi un număr şi comu­nici că începând din data x, tu, rrumâ­nul x locu­ieşti în localitatea x, din ţara x. Aşa te are lumea în evidenţă şi dacă te ia doamna cu coasa, nu se mai con­sumă timp şi resurse pt a-ţi găsi hoitul. Deci, e greu. E greu să scrii, printre altele şi despre Gingireii-haiduci care vieţu­iesc pe lângă con­su­late şi îţi iau bani pt o progra­mare. E mult mai simplu să te înfurii pe con­su­late. Ştii de ce? Pt că oricând vei găsi minim 5 rrumâni care vor avea ceva de comentat la adresa lor. Ba că au program scurt (fff adevărat), ba că răspund în sictir (fff adevărat, doar sunt rrumâni înăun­tru) şi uite aşa artico­lul e citit şi apreciat. Fidbec iz 50, nu?

P.S.: Deo­arece jur­nalistul (de fapt o ea) face parte din acelaşi trust cu guristul, care a vrut să mă înjure dar a sfârşit prin a-şi înjura colega, mă aştept să înceapă să mă muşte de cur şi după această postare. Spor! Doar o rugă­minte: după atâta rim­ming aş dori să mi se facă şi o felaţie, că tot duci grija cucu­lui meu. Urât, domne, urât mai vorbesc.  :D

Later edit: După acestă postare am sufe­rit o pierdere grea şi irecupe­rabilă. Miruna, autoarea artico­lu­lui, m-a pără­sit, defi­ni­tiv, cred, pe facebook. Plâng şi mă dau cu capul de pereţi, nu ştiu ce să mai fac. Viaţa nu mai are sens. Întâi Nona Evghe­nie şi acum Miruna. Doam­ne­e­eee, ce viaţă tristă. :D    Ce-mi place că de ghe­rţoii care le jig­nesc în ulti­mul hal, fără argu­mente, nu se dezic. Nooo, ăia sunt colegi. Totuşi m-a pără­sit după ce mi-a zis că am avut dreptate.

Posted in despre, diaspora, gânduri.

Tagged with , , .


Fidbec iz fifti

Feedback is 50. Aşa suna un spot publicitar pt Money Chan­nel. Aşa şi? Unde bat? Păi, de când presa scrisă şi-a anunţat cu mar tam-tam pri­veghiul, s-a apucat de lan­sat dude despre noua eră. Cică presa se mută în on-line. Pe lângă eco­no­mi­ile evidente, presa se bazează pe un feedback rapid. Adică se publică artico­lul şi apar citi­to­rii care comentează. Cică acest feedback este important pt ei, pt jur­nalişti. Să muriţi voi că aşa e. E important până apar comentari­ile care contrazic ema­naţi­ile jur­naliş­ti­lor. Bine, pe lângă comentari­ile argu­mentate apar şi tre­pa­naţii care indife­rent de subiect, cri­tică. Ba că nu ştiu ce faţă are jur­nalistul, ba că e combi­nat cu nu ştiu cine. În fine, aţi prins ideea. Dar aceşti tre­pa­naţi reprezintă maxim 20% din cei ce comentează. Ce-au făcut jur­naliş­tii în situ­aţia asta? Au început să pozeze în victime. Dar strident, enervant chiar. Adică şi-au umplut blo­agele şi edi­to­ri­alele de lamentări la adresa calităţii comentari­i­lor. Pt ei, ăia de comentează nu sunt alt­ceva decâţ cre­ti­neţi, oameni lip­siţi de ocu­paţie. Pt că săracii nu prea pricep ce-i ăla feedback. Pt ei feedback is 50, întoc­mai ca duduia care cere, în engleza lu’ Boc, un foc, având grijă să strecoare o infor­maţie despre tarif. Toc­mai d-aia mi s-a cam luat de acest stil de a face presă şi con­sider că acest nou copil s-a născut mort. Pe cale de con­secinţe, citesc dar nu mai las comentarii, ceea ce vă sfătu­iesc şi pe voi. În cazul în care nu vă puteţi abţine, vă sfătu­iesc să postaţi doar pictograme zâmbitoare. Veţi fi apreciat.


P.S.: Această postare nu e dedicată guristu­lui. Nici vorbă, el e prea prost pt a fi inclus în vreo categorie.

Posted in Video, cocalari, crize, despre.

Tagged with , , , , .


Plec pe marte

Posted in Video.

Tagged with , .


Justiţia italiană reformată

Fierbe Italia de câteva luni de când se dez­bate problema proce­selor. Se doreşte cu orice preţ intro­duce­rea unor norme care să impună un timp mai scurt de soluţio­nare proce­selor. Motivaţi­ile fiind foarte multe. Teo­retic e ok şi o ast­fel de măsură se poate aplica şi-n Româ­nia. E bună şi va fi eficientă pt ca nu vei mai îmbătrâni pe holurile săli­lor de judecată în aştep­tarea verdictu­lui. Se taie macaroana unora care au profitat de sistem. Dar. E un real avantaj pt oame­nii cu bani şi pt mafie. Pt că ăştia sunt aduşi în faţa judecă­to­ru­lui dar din lipsă de probe vor fi puşi în libertate. Rapid, că e proces rapid. Mi se rupe mie de ăştia. Şi de mafie şi de oame­nii plini de bani care se judecă. Cu mafia nu voi intra în contact şi pe oame­nii cu bani evit să-i întâl­nesc în ipostaze … penale. Pe mine, ca rezident în Italia, mă inte­re­sează ce se va întâmpla cu rrumâ­nii ajunşi în faţa judecă­to­ru­lui. Vă mai amin­tiţi de Mailat? E nenea ăla tuciuriu care, deşi fără a se putea proba (cate­rinca maximă fiind că ADN-ul de la faţa locu­lui, recte cri­mei, a fost şters de … ploaie) concret e puţin închis. Pă viaţă, cum s-ar zice prin unele locuri. Cică va fi cu recurs, dar cine mai crede, cine mai ştie? Da’ de Racz vă mai amin­tiţi? Cam cum ar decurge un ast­fel de proces? Îmi pot imagina:

Un rrumân este adus în faţa judecă­to­ru­lui acuzat fiind de comite­rea infracţiu­nii de viol. După ce a scă­pat de furia macaro­nari­lor care încercau să-l linşeze (căci v-am zis, îmi imagi­nez un tablou cu proces rapid. Deci l-au prins pe Gingirel şi fuguţa cu el la judecată) omul e întrebat cum pledează.

Gingirel: “Ono­rată instanţă, să moară Jean. Cum care Jean? E un fra­ier care tot moare în glu­mele şi dudele mio­riţice. L-a înlocuit pe Bibi, care murise de prea multe ori. Mă rog, să moară familia mea dacă am futut-o violat-o pe bagabo­anta fomeia asta. Eu eram în altă parte, să mor io.

Judecă­to­rul: “Incul­pat, linişte. Las’ că ştiu eu cum sunteţi voi. Deci, care sunt probele?

Poliţiş­tii: “Păi, ono­rată instanţă, ştiţi, a jucat Milan ieri şi am stat până târziu. Dimi­neaţă am deschis tv-ul şi am văzut ce făcuse rrumâ­nul ăsta. L-au descris clar: cu accent est-european, tuciuriu, cu faţă de boxer, prost îmbrăcat şi cu pungă de la Lidl în mână. Se potri­veşte perfect. Ne trebuie ceva timp să mai strângem probe, dar cum îl scoatem afară liber că aşteaptă familia victi­mei să-l încingă

Judecă­to­rul: “Băi, sunteţi tâmpiţi? N-avem timp. Nu ştii ce-a hotărât Silvio (omolo­gul lui Băse)? Procese rapide. L-au descris la tv? El e. 10 de închi­soare. Luaţi-l. Urmă­to­rul …

Bine, o să ziceţi că e doar imagi­naţia mea bol­navă, dar realitatea nu o să difere prea mult. Will see! Sunt convins că Racz ar avea o altă soartă în cazul noi­lor procese. Sunt ferm convins că Mailat ar fi dus în faţa pluto­nu­lui de execuţie după un proces rapid. E chiar mişto să fii rrumân în Italia. În fiecare zi des­copăr lucruri noi. :D

Posted in Italia, despre, diaspora.

Tagged with , , , .


Aducem sau nu boli în Italia?

De când sunt în Italia am auzit mii de poveşti cre­tine despre imigranţi. Ba chiar am partici­pat la o dez­batere într-o şcoală pe tema imigranţi­lor. Începu­seră macaro­narii cu cate­rinci că vai, stră­i­nii aduc boli în ţara noastră, etc. . Eu, până ieri, am zis că obse­sia e locală. Aveam multe motive să cred asta, tră­ind în Fri­uli, fieful pada­ni­lor, al Lega Nord şi în gene­ral al rasiş­ti­lor iubi­tori de paste. Băi, nu e chiar aşa. E obse­sie naţio­nală în Italia. Idioţe­nia merge atât de departe încât nişte neni specialişti au făcut un studiu pri­vind bolile din rân­dul imigranţi­lor. Ştiţi la ce concluzie au ajuns? Că e o har­ne­ală ordi­nară şi că nu există boli care se dezvoltă mai mult în rân­dul imigranţi­lor faţă de localnici.

Deci Giorgio (echivalen­tul lui Gigel de la noi) a aflat că nu face buba din cauza mea sau a lui Abdul. Tita-na, adică nu ne îmbol­nă­vim de la ei? Vai, repede, repede să mai inventăm ceva. Cam cu asta se pre­o­cupă un popor emi­na­mente xeno­fob dar care în nemer­nicia lui e văzut de mulţi imigranţi ca un El-Dorado.

Posted in Italia, diaspora.

Tagged with , .


Sfaturi din reviste

Cred că am o obse­sie cu revistele. Până mai ieri cumpăram în draci zeci de reviste. Asta până mi-am dat seama că nu mai am unde să le depozitez. Nor­mal, ca în fiecare an, luau dru­mul reciclării. Zeci de kg. Am decis să renunţ la a mai cumpăra. Nu de tot, îmi mai cumpăr 4rote şi 2–3 reviste de specialitate. Atât. Până ieri sin­gu­rul motiv pt care am decis să nu-mi mai cumpăr reviste în teancuri era doar spaţiul pe care-l ocu­pau ulte­rior. Ieri, dimpre­ună cu ghi­dul tv era ofe­rită şi o revistă în for­mat liliputan (gen cărticică de buzu­nar). Revista se numeşte “For men magazine”. O răs­fo­iesc şi dau de o secţiune numită sfa­turi. Printe altele, erau descrise 5 reguli pt a scăpa de insomnie. Care mi s-au părut demenţiale. Deci:

1. În cele 2–3 ore ce preced som­nul, nu fuma, pt că activează nu ştiu ce sti­muli “de trezire”

2. Nu folosi celu­larul şi computerul.

3. Nu aţipi la tv.

4. Nu face sport seara: are un efect excitant.

5. Dacă nu-ţi vine som­nul, ridică-te şi fă ceva ce te rela­xează: citeşte o carte, pri­veşte la tv sau fă o baie caldă.

Say what? Adică la regula 3 ni se spune “NO TV” şi deja mă gândeam să mut măgăoaia din cameră, pt ca la ultima regulă să-mi spună să-l folo­sesc. Păi si dacă aţipesc? Cred că artico­lul ăsta e scris de un gurist, alt­fel pros­tia ce reiese din mâzgâlituri nu mi-o explic. Dar, cu ocazia asta am des­cope­rit un alt motiv pt care revistele nu trebu­iesc cumpărate. Sunt pline de mize­rii şi pros­tii debitate de tot felul de frustraţi.

Posted in alandala, gânduri.

Tagged with , , , .


Făcusem un mic experiment

În urmă cu multă vreme fusei ade­me­nit de nişte neni să intru şi să scriu pe foru­mul lor. Deci se lăsase cu invitaţii, nu m-am dus din alte scopuri sau de capul meu. Eh, şi am început să-mi pierd zile şi nopţi încercând să port discuţii cu fel şi fel de oameni, cre­zând că ast­fel reuşim să for­măm o comu­nitate. Cu unii chiar aveai ce să discuţi. Dar după o vreme se împute treaba. Bine, am avut şi un mic conflict cu o văcuţă cas­nică, care între timp a dispărut din pei­saj. I se puse pata pe greşelile ortografice şi gra­maticale comise. Am făcut câteva şi încă mai fac. Din neatenţie, din grabă, etc. . Nu încerc să mă dis­culp, doar că încerc să explic că din şleahta rămasă acum acolo, nu cred să fie vre­u­nul care să treacă un exa­men la limba română. Erau puţini şi în trecut, dar acum (cu 2 excepţii) e jale. N-am pără­sit foru­mul nici cu şuturi, nici împins de alţii. De fapt da, împins pot spune că am fost. M-a împins pros­tia fără margini a admi­nistra­to­ru­lui. Întâi pt că a per­mis unor ter­mite să-mi terfelească familia, neinterve­nind. Eu, sunt vulgar şi puţin cre­tin, dar să mă caute careva pe la texte şi să observe că dacă am ceva de împărţit cu vreun cium­palac, nu mă leg de familia sa. Pt că e irelevant. Ai ceva cu Gigel, îl ataci pe el. Punct. Admin-ul foru­mu­lui, întruchi­parea pros­tiei univer­sale, a accep­tat, de dra­gul trafi­cu­lui şi ast­fel de atacuri. Apoi, din senin, i s-a pus lui pata că nu am caracter. Înainte aveam. Mi-a dedicat chiar un articol pe fiţuica unde scrie, îmi pre­lua texte de pe blog (cu accep­tul meu evident) şi aveam un pro­iect în comun — “Opi­nia” — un jur­nal în pdf care se downloada gra­tuit de către orice vizita­tor al foru­mu­lui. L-am întrebat ce are, care-i buba, poate am greşit cu ceva şi nu-mi dau seama. Omul nimic. O ţinea pe-a lui. Îmi pier­du­sem caracte­rul. Nici acum nu ştiu de ce şi nici el. Am văzut că omul e atins puter­nic de para­noia şi am plecat, rugându-l să-mi şteargă con­tul. Textele mele încă mai sunt pe mize­ria lui de forum, deci care vrea să caute dovezi să o facă. După o vreme, mi-am zis, hai să demon­strez că pe foru­mul lui Gigel se atacă strict per­soana şi nu ideea. Mi-am creat un pse­udo­nim, dimpre­ună cu o poveste şi m-am înregistrat. Eram CătălinG. Veselie mare. Lumea era bucuroasă că s-a mai înregistrat un fra­ier printre ei. Şi începu­seră oame­nii cu pupături, cu lugu-lugu, că scriu bine, corect şi fru­mos. Până când, punând nişte întrebări mai inco­mode, admin-ul a verificat IP-ul meu. Dar nu de capul lui, căci nu se pricepe. Asta o garantez, căci pt orice problemă IT era nevoie să-l întrebe pe văr-su sau altă rudă care i-a făcut foru­mul. Eh, şi omul o tot arunca : “Băi, tu îmi pari a fi Duţu”, cre­zând că mă dau în pri­mire. Eu nu şi nu. Măi, şi din băia­tul ăla bun care scria bine, fru­mos şi corect, la orice dez­batere cei 5 useri rămaşi (fiecare cu minim 2 nick-name-uri) îmi replicau că eu sunt Duţu. Indife­rent de temă şi de argu­mentele folo­site. Contraar­gu­men­tul lor era că eu sunt Duţu. Apoi începu­seră mize­ri­ile. Am zis că am demon­strat ce am avut de demon­strat şi am plecat din nou de pe forum. Bine, nu-mi propu­se­sem să demon­strez asta pri­matelor de acolo. Nici vorbă, nu sunt atât de cre­tin şi nici nu-l ador pe Sisif. Acum guristul s-a trezit să spună pri­matelor care-l prea­slă­vesc cum CătălinG e de fapt Duţu, postând chiar IP-ul. Şi aici trebuie să vin cu nişte explicaţii. Când te înregistrezi pe foru­mul lu’ Gigel guristu’ sem­nezi că eşti de acord cu poli­tica de confidenţialitate a mize­riei lui căreia-i zice forum. Printre altele, un aspect important e acela că iden­titatea nu-ţi va fi dez­vă­lu­ită, ast­fel neîncălcându-se legile în vigoare. Ceva de genul : “Infor­maţi­ile dum­ne­avoastră pen­tru con­tul de utiliza­tor de la “Realitatea din Italia — forum” sunt protejate de legile de protecţie ale datelor aplicabile în ţara care ne găz­du­ieşte.” Ori boul, în inegalabila lui pros­tie uită acest aspect şi-mi publică pe blog IP-ul, numele şi nick-name-ul folo­sit pe forum.

P.S.1: N-aş fi con­ti­nuat cu mize­ria asta de dialog şi schimb de replici cu pri­mata Andy, dar jegul mi-a şters con­tul de pe forum şi după cum îl ştiu discută cu pri­matele lui despre ce neno­rocit sunt eu. Ori eu oi fi cum spu­neţi voi, dar nu rămân dator nici­odată, nimă­nui, indife­rent de context.

P.S. 2: Gigel, eu nu voi poza în familistul de servici şi în pudibon­dul mile­ni­u­lui spunând că îmi doresc să nu-ţi mai replic. Nu băiete, dacă nu te potoleşti, îţi voi dedica postări până rămâi fără pas­tile. Ştii de ce? Pt că atunci când te dai golan, e de prefe­rat să ştii să te porţi ca atare.

Posted in blog, cocalari.

Tagged with , .


19 pages